Sfinții zilei
Sfinții 7 tineri din Efes; Sfântul Mucenic Tatuil.
Sfinții șapte tineri din Efes sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin. Ei au fost ostași și au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). Au refuzat să participe la un festival păgân și s-au rugat lui Dumnezeu că toți creștinii care erau torturați din cauza credinței lor, să fie mântuiți. Când au aflat că numele lor au fost citate acuzator înaintea împăratului, ei s-au ascuns într-o peștera. Aflând împăratul despre această, a poruncit zidirea intrării în peștera, că aceștia să moară prin înfometare sau sufocare. Pentru că faptele lor să fie ținute minte de cei ce vor urmă, Teodor și Rufin, doi creștini, au scris pe două table de plumb viață lor și le-au pus lângă pietrele ce astupau peștera. Dar Dumnezeu, prin purtarea Să de grijă, a adus somn asupra celor șapte tineri, care a durat două sute de ani. În vremea împăratului Teodosie s-a ivit o dispută despre învierea morților. Teodosie s-a rugat mult lui Dumnezeu să-i descopere adevărul. În timpul disputei, niște păstori au luat piatră cu care era zidită peștera pentru a face un zid de împrejmuire pentru staulul oilor. În acel moment, cei șapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Această minune a întărit credință oamenilor în înviere.
Treziți din somn, Iamvlih a mers în cetate să cumpere pâine cu bani din timpul domniei lui Deciu. Ajuns la intrarea în oraș, el rămase uimit pentru că a văzut semnul Sfintei Cruci la toate porțile și ușile. Era foarte dezorientat, căci nu mai cunoștea nici orașul. Când a dorit să cumpere pâine, vânzătorul, văzând banii, a crezut că acesta este posesorul unei comori, căci acei bani purtau chipul unui alt împărat. Iamvlih mărturisește de unde are banii și ajunși la peștera, au aflat plăcile de plumb cu istoria sfinților. Toți au recunoscut veridicitatea miracolului și au slăvit pe Dumnezeu.
Auzind despre acestea, împăratul Teodosie a venit la Efes și, intrând în peștera, s-a închinat acestor sfinți. După o săptămâna de la minunată lor trezire, tinerii au adormit somnul morții celei firești, întru așteptarea Învierii de obște. Împăratul Teodosie a dorit să ia și să așeze trupurile lor în racle de aur, însă tinerii s-au înfățișat în vis înaintea împăratului și i-au cerut să fie lăsați în peștera în care au adormit întâi.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea de Vineri
„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului. Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului. O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Și fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Nu-i dispreţui pe păcătoşi pentru neajunsurile lor, pentru ca să nu fii tu însuţi ispitit de aceleaşi neajunsuri în care sunt ispitiţi ei”- Sfântul Isaac Sirul.
Știai că?
Foloasele rugăciunii – Sfântul Grigorie Palama numește rugăciunea calea vieții veșnice, începutul viețuirii virtuoase, măsura vieții duhovnicești, mijloc de cunoaștere a lui Dumnezeu, şi izvorul tuturor faptelor bune, prin care vine harul Sfântului Duh, care curăță şi sfințește toate cugetările şi simțurile spre împlinirea poruncilor lui Hristos. Cel ce învață pe om rugăciunea neîncetată este însuși Duhul Sfânt, care îi face acest dar celui ce se roagă, cu următoarele foloase duhovnicești:
Despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea sunt treptele desăvârșirii vieții duhovnicești, urmare rugăciunii neîncetate: „Cel ce își curăță trupul său prin înfrânare, îşi face din mânie şi poftă izvor de virtuți prin iubire dumnezeiască şi își prezintă mintea lui Dumnezeu, purificată prin rugăciune, acela dobândește şi vede în sine harul promis celor curăți cu inima.”
Sfințirea trupului este așadar efectul rugăciunii neîncetate care atrage pe Duhul Sfânt să Se sălășluiască în întreaga ființă a omului: „La cei ce și-au înălțat mintea la Dumnezeu şi sufletul la poftirea Lui, se transferă şi trupul, se înalță şi se bucură şi el de comuniunea cu Dumnezeu; devine şi el posesiune şi locaș al lui Dumnezeu.”
Rugăciunea sporește frica de Dumnezeu și-l păzește de păcat, îl împacă pe om cu Dumnezeu, moment în care frica se preface în iubire şi durerea rugăciunii în bucurie, răsărind în noi floarea iluminării din care răzbate ca un miros contemplarea tainelor lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Pe măsura iluminării minții în har şi a cunoașterii prin vedere directă a slavei lui Hristos, dragostea şi căldura inimii cresc odată cu bucuria unirii fără de amestecare cu Hristos în lumină.
Pe lângă darul nepătimirii, a vederii slavei dumnezeiești şi a îndumnezeirii omului, prin rugăciune omul primește şi celelalte daruri şi harisme ale Duhului Sfânt, prin care Dumnezeu lucrează în Biserică pentru întărirea comuniunii de iubire între credincioși, cum ar fi: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23), care reprezintă roadele Duhului Sfânt şi arvuna vieții celei veșnice.
Pilda zilei
Mărturisirea
Un monah odată a mers la Sfîntul Arsenie şi i-a mărturisit că el la citirea Sfintelor Scripturi niciodată nu simte puterea cuvintelor citite, şi nici o dulceaţă în inimă.
Marele sfînt i-a zis: „Fiul meu, nu te tulbura de acestea, ci doar citeşte înainte! Am auzit grăindu-se că atunci cînd descîntătorii de şerpi îşi rostesc vrăjile lor, ei înşişi nu înţeleg nimic din cuvintele pe care le rostesc, dar şerpii, auzind acele rostiri, le simt puterea şi se îmblînzesc. Aşa este şi cu noi, oamenii, atunci cînd neîncetat avem pe buze cuvintele Sfintei Scripturi: deşi nu simţim cu inima puterea cuvintelor, duhurile necurate tremură şi fug, căci nu pot suferi cuvintele Duhului Sfînt.” Da, fiule, nu te tulbura, ci doar citeşte înainte! Duhul Cel Sfînt, Care a scris aceste dumnezeieşti cuvinte prin bărbaţi de El insuflaţi, va auzi acele cuvinte, le va înţelege şi va grăbi în ajutorul tău. Adică: Cel pe Care tu Il chemi în ajutor va înţelege, iar cei pe care voieşti să-i alungi de la tine vor înţelege şi ei. Şi amîndouă ţintele ţi le vei atinge.”
Sursa: Realitatea Spirituala
