Sfinții zilei
Sfinții Apostoli Carp și Alfeu; Sfinții Mucenici Averchie și Elena.
Duminica a 4-a după Paști ( Vindecarea slăbănogului de la Vitrzda); Ap Fapte 9, 32-42; Ev.Ioan 5, 1-15; glas 3, voscr.5.

Sfântul Apostol Carp era din Troada, în Asia Mică, unde a legat o prietenie puternică cu Sfântul Apostol Pavel, devenind-i astfel ucenic, fiind unul din cei 70 de apostoli. Sfântul Carp era responsabil cu distribuirea scrisorilor trimise de Sfântul Apostol în diferite locații. Despre acea perioadă găsim scris în epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel: „Când vei veni, adu-mi felonul, pe care l-am lăsat în Troada la Carp…” (Capitolul 4, 13). Sfântul Apostol Carp a fost numit de către Sfântul Pavel episcop în Veria (Turcia de astăzi) reușind cu harul său și prin propovăduirea Sfintei Scripturi să creștineze un număr mare de oameni aducându-i la dreapta credință. Sfântul Carp a făcut cunoscut cuvântul Domnului și în insula Creta, acolo unde l-a primit în casa sa pe Sfântul Dionisie Aeropagitul, care devenise creștin în urma cuvântării Sfântului Apostol Pavel, ținută în areopagul din Atena. Sfântul Dionisie afirma că Sfântul Apostol Carp era un om de o mare curăție a minții, foarte blând, nevinovat și smerit, că lui însuși Domnul i S-a înfățișat înainte, înconjurat de îngerii Lui și că Sfântul Carp niciodată nu începea să slujească Sfânta Liturghie până ce nu i se arăta vreo vedenie de Sus. A întors la creștinism pe mulți eleni și a mustrat numeroși iudei, învățându-i că Hristos Cel răstignit de ei este Dumnezeu adevărat și făcătorul tuturor. Neîndoielnic este faptul că a propovăduit credința cea nouă a creștinilor, fără odihnă și neînfricat, despărțind prin Sfântul Botez pe credincioși de cei necredincioși. În anul 66 ura iudeilor, care nu fuseseră convinși de puritatea credinței mărturisite și propovăduite de Sfântul Apostol Carp, a dus la uciderea cu brutalitate a acestuia și așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

APOSTOLUL ZILEI
 Ap. Fapte 9, 32-42

În zilele acelea, Petru, trecând pe la toți, a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. Și acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Și Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te și strânge-ți patul! Și îndată s-a ridicat. Și l-au văzut toți cei ce locuiau în Lida și în Saron, care s-au și întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniță, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. Și în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit și a murit. Și, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Și, fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbați la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Și Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Și Petru, scoțând afară pe toți, a îngenuncheat și s-a rugat și, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea și-a deschis ochii și, văzând pe Petru, a șezut. Și, dându-i mâna, Petru a ridicat-o și, chemând pe sfinți și pe văduve, le-a dat-o vie. Și s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope și mulți au crezut în Domnul.

EVANGHELIA ZILEI
Ev. Ioan 5, 1-15
În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfântul Apostol Carp

„Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popoare din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui și puterea lui. Pe cei ce cu dragoste săvârșesc purtătoarea de lumină, sfințită și prealăudată și preacinstită pomenirea ta, umple-i de dumnezeiasca lumină prin rugăciunile tale apostole. Fiind dat cu totul Stăpânului, ai păzit nevătămate legile Lui cele cinstite și pe cei fărădelege i-ai învățat buna lege. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Iubind mintea cea mai presus de gând, preasfințite, ți-ai luminat mintea cu privire tainică și lumea o ai luminat, preafericite. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai Fecioară în chip de negrăit și înnoind legile firii, te-ai făcut Maică pururea Fecioară; pentru aceea te fericim.”

Gândul zilei

„Să nu rănim, să nu jignim şi să nu supărăm pe nimeni. Să nu îl facem pe celălalt să se simtă în ochii noştri lipsit, micşorat, inferior, pentru că astfel îi omorâm sufletul. Omul niciodată nu se îndreaptă prin umilire, prin înjosiri, prin observaţii, prin a-i arată greşelile permanent.
Singurul lucru de care are nevoie este respectul tău total faţă de persoana lui, astfel încât să poată să se îndrepte la un moment dat, văzând pacea ta, blândețea ta, dragostea ta, îngăduinţa ta, răbdarea ta, bunătatea ta, dulceaţa ta..
Numai cine are aceste virtuți poate îndrepta pe aproapele său. Sunt lucruri care cer noblețe sufletească şi delicateţe.” – Cuviosul Emilianos Simonopetri.

Știai că?

 Icoana Imnului Acatist a Maica Domnului „Myrrhovlythissa” de la Manastirea Dionisiu este foarte mică în dimensiuni și închisa la culoare. Icoana este așezată într-un paraclis al  mănăstirii, numit cu numele ei, unde Imnul Acatist al Maicii Domnului se citește zilnic.  Paraclisul în care este păstrată icoana Imnului Acatist se află lipit de pronaosul bisericii centrale. Se mărturisește de către unii părinți bătrâni că această icoană a fost zugrăvită de Sfântul Apostol Luca.
 Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, nişte piraţi, în timpul unei incursiuni, au luat printre alte lucruri şi această sfântă icoană, mai ales pentru mulţimea obiectelor de preţ afierosite ei şi a îmbrăcămintei acesteia, şi le-au pus într-un cufăr. Apoi, s-au depărtat în larg cu corabia. Dar vreme de mai multe nopţi corabia lor a rămas nemişcată în larg, lângă Sfântul Munte, fiind neîncetat lovită de valuri. Atunci li s-a arătat Maica Domnului în vis şi le-a spus:
– De ce m-aţi închis în acest cufăr şi m-aţi înstrăinat? Duceţi-mă înapoi la casa mea, dacă vreţi să nu muriţi cu toţii!
Sculându-se din somn şi povestindu-şi unul altuia vedenia, au hotărât să ducă înapoi, la mănăstire, sfânta icoană. Şi îndată, un vânt prielnic i-a adus la portul mănăstirii.
Când au deschis cufărul ca să scoată icoana, au aflat-o plină de mir binemirositor, de care se umpluse pânza şi acoperămintele cu care fusese învelită. Atunci au dus-o în Sfânta Mănăstire unde, împreună cu ea, au rămas şi doi dintre tovarăşii lor care, fiind creştini şi văzând minunea, s-au pocăit şi au devenit monahi, ca să-şi mântuiască sufletele lor. – Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri dionisiate, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2012, pp. 13-14)

Pilda zilei

Ceva nu este în regulă!

Ochiul spuse într-o zi: În spatele acestor văi, în negura albăstrie, văd un munte. Nu-i aşa că-i frumos? Urechea pândi şi, după o clipă, spuse: Unde se află un munte? Nu văd nimic! La care mâna spuse: Încerc, fără succes, să-l ating. Nu găsesc niciun munte. Nasul spuse: Nu miros nimic. Nu este niciun munte în apropiere. Atunci ochiul se întoarse în altă direcţie. Iar ceilalţi discutau mai departe despre această înşelăciune ciudată şi ajunseră la următoarea concluzie: Ceva nu e în regulă cu ochiul.

Omule necredincios, ceva nu este în regulă cu tine. Tu crezi că-L poţi vedea pe Dumnezeu cu ajutorul celor 5 simţuri ale tale? Oh, te înşeli amarnic, mai ales că, nevăzându-L astfel, nu crezi în existenţa Lui, sau crezi numai când îţi convine, eventual nici atunci. Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa ta, omule, și a întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, tu și întreaga lume nu ați mai avea nevoie de credinţă. Aşadar, tu să faci bine doar să crezi în El, fără să cauţi să-L vezi, iar inima ta va putea să-I simtă prezenţa, atunci când tu vei fi pregătit cu adevărat.

Sursa: Realitatea Spirituala

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău