Sfinții zilei

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia; Sfânta Cuvioasă Domnina (Harți)

Evdochia era originara din cetatea Iliopole, din provincia Liban (Frigia), si a trait in timpul imparatului Traian (98-117). Dupa ce a trăit în desfrânare și a agonisit multă avere, a fost luminată învățând dreapta credință de la monahul Gherman, trăind în smerenie și  pocăință. A fost botezată de episcopul Teodot și .i-a împărțit toată averea săracilor, apoi s-a călugărit. Pentru că a mărturisit credința creștină, din porunca lui Vincentiu, conducătorul cetații Iliopole, Cuvioasa Evdochia a fost ucisă.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia

„Sfântă Cuvioasă Muceniță Evdochia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Întunecarea care s-a așezat asupra mea, din neluare aminte, risipește-o, Sfântă Muceniță Evdochia, cu razele rugăciunilor tale, ca să te laud pe tine. Îmblânzește, toată furtuna valurilor sufletului meu, îndepărtându-mă din viforul și din întreitul val al păcatului.
Bucură-te, preasfântă Evdochia , floarea firii omenești, preafrumoasă și preaînțeleptă, care ești plină de har și binecuvântată între femei.
Bucurați-vă, Sfinte femei, alături de Sfânta Muceniță Evdochia, căci ați câștigat Cununa vieții și v-ați făcut stâlpi în templul lui Dumnezeu, aflând și mărturisind că nu există Dumnezeu în afară de El.
Bucurați-vă, Sfinte femei, alături de Sfânta Muceniță Evdochia, căci căutând și păzind calea îndreptărilor dumnezeiești, ați dobândit înțelepciunea cea de sus.
Bucurați-vă, Sfinte femei, alături de Sfânta Muceniță Evdochia, apărătoare ale credinței, căci lăudând pe Dumnezeu, v-ați supus Lui, și împlinind făgăduiala, v-ați făcut vrednice de îndurarea Lui, fiind luminate de slava Lui cea veșnică. În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfântului Duh, Amin!”

Gândul zilei

„Prefă-mi, Doamne, toate rănile în flori,
Iar lacrimile-n albe diamante.
Iar când pe cerul meu se adună nori,
C-o mână, Doamne, să-i dai la o parte.
Prefă-mi, Doamne, vorbele în rugăciune
Și clipele deșarte-n închinare.
Iar dacă am călcat pe vreun tăciune,
Să-mi pui pe-arsură Doamne, înc-o floare.
Prefă-mi tristețea, Doamne-n bucurie,
Pustiul să-l transformi, azi, în izvoare.
În slăbiciune Tu să-mi fii tărie.
Și nu uita să-mi mai aduci o floare.
Toate florile pe care mi le dai,
Am să le strâng într-un mănunchi de vise
Și am sa fac cu ele un colț de Rai,
Al binecuvântărilor promise.” – Hrisostom Filipescu – Rugăciune.

Știai că?

Există o confuzia între Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia și Baba Dochia. Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei, se îndrăgostește de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture și se refugiază împreună cu „al ei popor” pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-și seama că nu poate scăpa de patima lui, Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxes, care o transformă pe Dochia, împreună cu turma sa, în stâncă. Însă legenda Babei Dochia nu are nicio legătură cu viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Evdochia. O bună parte dintre oameni, nu doar că au auzit de Baba Dochia sau Odochia, dar vorbesc că ea ar avea multe cojoace pe care, cică le scutură la începutul primăverii, în timp ce despre viața Sfintei se cunoaște mai puțin. Puțini sunt cei care cunosc și faptul că, pe 1 martie, în Calendarul Ortodox este pomenită Cuvioasa Muceniță Evdochia. Și astfel, la începutul primăverii ar trebui să vorbim și să cunoaștem mai multe din viața acestei sfinte, decât despre personajul mitologic cu multe cojoace.Chiar dacă unii încearcă să facă o asociere între Baba Dochia și Sfânta Evdochia, trebuie să știm că ele sunt diferite, în primul rând: una e personaj mitologic, iar cealaltă este sfântă și, prin urmare, persoană reală a cărei existență și viețuire este menționată în acte martirice; una e bătrână, cealaltă e tânără; una era schimonosită la chip, cealaltă foarte frumoasă. De aceea ele nu trebuie confundate deoarece ele nu au nimic în comun.

Pilda  zilei

De ce zăpada este albă?

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos.Când a făcut zăpada i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot, să-ți cauți singură culoarea care-ți place”.
Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
-Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.
Iarba a refuzat-o.
A rugat atunci macul să-i dea culoarea roșie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii. Tristă și amărâta, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia îi spune și lui necazul:
– „Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă și-și bat joc de mine!”.
Înduioșat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
– „Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.
Zăpada primi cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, ea poarta vesmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoștința, zăpada îl lasă să-și scoată căpșorul afară de cum începe să se arate primăvara.

Sursa: Realitatea Spirituala

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău