Sfinții zilei
†) Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul; Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare (Harți).
Sfântul Apostol și Evanghelist loan este pomenit anual la data de 26 septembrie, fiind ziua în care acesta a trecut la cele sfinte, însă la data de 8 mai are loc pomenirea semnului minunat care avea loc în fiecare an, la Efes, unde era mormântul sfântului. Precum pe toţi cei plăcuţi ai Săi Hristos i-a învrednicit de Împărăţia cerurilor şi veşnicelor bunătăţi, aşa şi locurile unde s-au nevoit şi au fost îngropaţi aceştia, Domnul Iisus Hristos le-a luminat cu minuni, arătându-le pline de daruri. În fiecare an, la 8 mai, cu puterea lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan ieşea o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creştinii din acele locuri o numeau „mana”. Şi ungându-se cu acel praf, creştinii se tămăduiau de toate neputinţele şi patimile sufletelor şi trupurilor, slăvind pe Dumnezeu şi pe Ioan, Apostolul lui Iisus Hristos, Domnul nostru. Acest semn dăruit de Dumnezeu a avut loc multă vreme, până în anul în care Efesul a fost cotropit de necredincioşi şi până la nimicirea creştinilor din acele locuri. Biserica a rânduit, în semn de mulţumire, ca în ziua de 8 mai, precum şi în ziua de 26 septembrie să-l pomenească pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, ca prin rugăciunile lui să câştigăm şi noi tămăduire de bolile noastre sufleteşti şi trupeşti şi să ne învrednicim să fim plăcuţi de Hristos, Dumnezeul nostru.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, glasul al 2-lea
„Apostole al lui Hristos de Dumnezeu iubite, grăbeşte de izbăveşte pe poporul cel fără de răspuns. Că te primeşte când cazi către El, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, şi norul păgânilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă.”
Gândul zilei
„Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Este semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii.” – Romano Guardin, 8.7.
Știai că?
“În Scripturi lumina este folosită ca simbol al puterii luminătoare a Spiritului sfânt. Spiritul lui Dumnezeu este simbolizat nu numai prin uleiul cu care erau unși preoții și care reprezintă puterea interioară a Spiritului, ci și prin lumina sfeșnicului de aur care stătea în Sfânta. După ce am fost favorizați cu o cunoștință a Adevărului și ne-am consacrat, Domnul ne-a acceptat consacrarea și ne-a dat Spirit sfânt, care a devenit puterea luminătoare a inimii noastre. Tot timpul Veacului Evanghelic Biserica a fost lumina lumii. Domnul nostru a dat de înțeles că este adevărat acest lucru când le-a spus ucenicilor într-o împrejurare: “Voi sunteți lumina lumii”. Matei 5:14.” R 5129:9
Pilda zilei
Cele două spice.
Cu omul bun şi credincios se întâmplă ca şi cu spicul plin.
Soarele coace spicul plin, pe când pe cel gol îl usucă. Aşa şi Dumnezeu: ajută pe cel credincios, îl „coace” în vrednicie şi în credinţă, pe când cel necredincios se „usucă” în păcate, ajungând în netrebnicie.
Sursa: Realitatea Spirituala
