Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Isaachie, Dalmat și Faust; Sfânta Mironosiță Salomeea; Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic
Sfântul Cuvios Isaachie a avut îndrăzneala de a merge la Constantinopol în fața împăratului Valens cerându-i să deschidă biserica ortodocșilor, dacă nu vrea să piară în război. Împăratul nu a dat crezare cuvintelor Sfântului Isaachie, îndeplinindu-se astfel prorocia. Sfântul Dalmat, fost ostaș al împăratului Teodosie cel Mare și Faust, fiul său, au fost monahi în mănăstirea Cuviosului Isaachie de lângă Constantinopol. Aici au trăit amândoi în post și în rugăciune, ostenindu-se să împlinească pustniceștile îndatoriri. Când Cuviosul Isaachie a ajuns la bătrânețe, Dalmat a fost ales egumen al mănăstirii, aceasta numindu-se astfel, cu timpul, Mănăstirea lui Dalmat. Sfântul Dalmat a fost de mare ajutor Sfinților Părinți la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, când a fost combătut nestorianismul. Și Sfântul Faust a avut o viață sfântă, străbătând cu dumnezeiască râvnă toată scara nevoințelor pustnicești.
Sfânta Mironosiță Salomeea a fost soția lui Zevedei și mama celor doi Sfinți Apostoli Iacob și Ioan Evanghelistul. Aceasta a cerut Mântuitorului cinstea ca ei să fie așezați unul de-a dreapta și unul de-a stânga în Împărăția Sa. Sfânta nădăjduia, ca mulți iudei de altfel, într-o împărăție pământească a lui Iisus. De abia, mai târziu s-a încredințat de înaltul înțeles al răspunsului primit atunci. Salomeea a fost de față la patimile și răstignirea Domnului nostru Iisus. În dimineața Sfintei Învieri a fost la mormânt împreună cu celelalte mironosițe, cărora li s-a arătat Mântuitorul Hristos. Sfintele mironosițe împreună cu Salomeea au fost prinse și întemnițate împreună cu alți creștini. După aceea au fost urcați într-o corabie și lăsați în mijlocul mării. Corabia a ajuns pe coastele Provencei, în Franța de azi. Mironosițele au răspândit în această parte cuvântul Domnului. Maria lui Cleopa și Salomeea s-au stabilit într-o insulă de la gura Romului, unde au rămas până la moarte.
Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic a fost născută în insula Eghina, din părinţi creştini dreptcredincioşi, a căror dreaptă credinţă şi faptă bună a fost arătată în acea vreme, când Biserica lui Hristos se tulbura de eresul iconoclasmului, în împărăţia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai nu s-a vătămat acea bună doime ci, ca o lumină în întuneric prin dreapta credinţă a luminat. Din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde, crescând pe fiica sa, a făcut-o mireasa lui Hristos. După ce a murit bărbatul ei, a intrat în mănăstirea de fecioare, la fiica sa şi s-a tuns în rânduiala monahicească. Prin viaţa sa îmbunătăţită, prin pustniceştile nevoinţe şi ostenelile ascultării, atât a plăcut lui Dumnezeu, încât, nu numai în viaţă ci şi după moartea sa, multe minuni a făcut. Trecând după moartea sa câţiva ani şi murind egumena mănăstirii aceleia, s-a pus trupul ei mort, în mormânt aproape de Sfânta Teodora; şi când s-a descoperit mormântul aceleia, atunci au putut să vadă toţi cei ce erau acolo, o minune mare. Căci Cuvioasa Teodora, după mulţi ani de la sfârşitul său, mişcându-se, ca şi cum ar fi fost vie, a făcut puţin loc egumenei ce se aşeza lângă dânsa, dând locul cel mai larg povăţuitoarei sale, cum şi smerenia sa arătându-şi după moarte; şi toţi văzând acest lucru s-au înspăimântat şi au strigat: „Doamne, miluieşte!”. Încă şi mir mirositor şi tămăduitor izvora din sfintele ei moaşte şi se făceau tămăduiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau şi toate neputinţele se vindecau, întru slava lui Hristos Dumnezeu.
Rugăciunea zilei
Rugăciune de priveghere
„Iată, Mirele vine la miezul nopții și fericită este slugă pe care o va află priveghind. Iar nevrednic este acela pe care-l va află lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te ingreuiezi, pentru că morții să nu te dai și afară din împărăție să rămâi. Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!”
Gândul zilei
„Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală, ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abținerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea Lui Dumnezeu – nu folosește, ba chiar vatămă. Poți să te usuci și să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și-l vorbești de rău când el nu e de față, zadarnic îți este postul! În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame, nu are niciun rost postul tău până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-și vorbesc cu anii, dar postesc fiecare post… Vai de postul lor!”- Arhimandrit Sofian Boghiu
Știai că?
Pavecernița sau noptânda, este slujba de seară, care se face în mănăstiri după cină, iar în bisericile de enorie, după vecernie. În rânduiala Pavecerniţei, avem Pavecerniţa Mare, care se săvârşeşte în Postul Mare în fiecare zi, afară de sâmbetele şi duminicile din toate săptămânile, şi afară de miercuri şi vineri din săptămâna a cincea şi miercuri şi joi şi vineri din Săptămâna Patimilor, căci în aceste zile se face denie; Pavecerniţa Mică se săvârşeşte în Postul Mare în zilele când nu se face Pavecerniţa Mare, iar în afara Postului se săvârşeşte în toate zilele, dar numai la mănăstiri, în bisericile din parohii săvârşindu-se doar Pavecerniţa Mare.
Pilda zilei
Dragostea călugărului
Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard. Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din
coadă.
– Vezi, omule – i-a spus părintele celui din spatele gardului – bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu ţine. Hai, vino şi mângâie-l!
Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă, oriunde şi oricând poţinface numai bine. De tine depinde!
„Dragostea este bucuria de a face altora bucurii!” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )
Sursa: Realitatea Spirituala
