Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!

Sfinții zilei

†) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla;  †) Sfântul Cuvios Pafnutie-Pârvu Zugravul; Sfântul Cuvios Mucenic Persul; Sfântul Ierarh Narcis, Arhiepiscopul Ierusalimului; Sfântul Cuvios Nicanor.

Duminica a 8-a după Rusalii; Ap.1 Corinteni 1, 10-17; Ev.Matei 14, 14-22 (Înmulțirea pâinilor); glas7, voser.8.

În Duminica a VIII-a după Rusalii, avem învățătura din Evanghelie „Înmulțirea Pâinilor” care pune în prim plan vorbele Mântuitorului Isus relatate de către Sfântul și Evanghelist Matei (14, 14-22) când a înmulțit în pustie hrana ,,Dați-le voi să mănânce!”. Pilda din această duminică ne învață că avem o datorie creștină, aceea de a hrăni spiritual și material pe toți cei înfometați cu sufletul și trupul. În una dintre zile, când Isus alături de ucenici se afla în apropiere de Marea Galieii, unde se strânseseră mulți bărbați, copii și femei, Acesta vindeca bolnavii, cei care sufereau de diferite boli. Cuvântul și prezența Sa au fost pentru toți atât de plăcute, încât venise seara și aceștia uitaseră de casă și de hrană. Sesizând faptul că se apropie noaptea ucenicii i-au spus Mântuitorului să îndemne mulțimea să meargă fiecare la casa sa. Răspunsul lui Isus i-a uimit pe aceștia: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce!”. Au fost surprinși deoarece aveau doar cinci pâini și doi pești, iar la adunare se aflau „cinci mii de bărbați afară de femei și copii”. Evanghelistul Matei relatează despre înmulțirea pâinilor și a peștilor, respectiv săturarea celor aflați de față și strângerea a douăsprezece coșuri de firimituri care au fost purtate de apostoli ca mărturie a minunii, spune Sfântu Ioan Gură de Aur. După ce s-a înmulțit hrana, foarte important a fost aspectul că ucenicii le-au dat mulțimii bucatele. Astfel se împlinește porunca ,, Dați-le voi să mănânce!”. Această minune, înmulțire are sens euharistic, ce anticipează Sfânta și Marea Taină a Euharistiei. Se aseamănă această pildă cu ceea ce s-a petrecut la Cina cea de Taină, când Domnul nostru a luat pâinea, a mulțumit, a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor. Oamenii, inclusiv ucenicii au dorit să îl facă rege, pe Mântuitorul Isus, în urma minunii. Acesta a fost dezamăgit întrucât toți au înțeles doar sensul material al minunii. A fost rostită replica numită „Isus-pâinea vieții”: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da lumii este Trupul Meu. Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan, 6, 51, 56). Începem să întrezărim înțelesul poruncii pildei de astăzi. Apostolii după împărțirea pâinii, înălțarea la cer a Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, tot ei vor fi primii care vor împărții și hrana nemuririi, Sfânta Împărtășanie. Aceștia vor rândui alți preoți și episcopi prin cetăți care vor împlini mai departe porunca împărțirii hranei duhovnicești, până în zilele noastre. Învățătura acestei Evanghelii poate fi transmisă cu ușurință de orice creștin. Mai ales trebuie vedem ceea ce vrea aceasta să transmită în profunzime, milostenia.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

„O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dum­nezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a des­coperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să do­bândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”

Gândul zilei

„Pocăința ne deschide calea cea nesfârșită a îndumnezeirii.”- Părintele Petroniu Tănase

Știai că?

Vohodul Mare sau predenumită și Ieșirea Mare este una din cele două procesiuni din viața liturgică a Bisericii. Aceasta are loc în timpul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, însoțită de o serie de rugăciuni. Ieșirea mare constă în luarea Sfintelor Daruri, care se trec prin Ușa de Nord și apoi prin Ușile Împărătești și sunt așezate pe altar.

Pilda zilei

 Grădina sufletului 

Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:
– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important ?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească ? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele ?
– Nu, părinte, trebuie să le ud…
– Dar dacă le uzi şi atât, vor crește ele mari şi frumoase ?
– Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni…
– Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească ?
– În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.
– Acum ai înţeles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia… Noi, însă, trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe.
Ce trebuie să facem pentru toate acestea ? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi, fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului ? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea.
Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică ?!
E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta.

Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.

“Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora” – Sfântul Ioan Gură de Aur.