Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

(†) Schimbarea la Față a Domnului (Dezlegare la pește). Toate ale praznicului; Ap. 2 Petru 1, 10-19; Ev.Matei 17, 1-9.

Sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului mai este numită și Obrejenia, denumire ce vine din slavonă și înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numește sugestiv „Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.” Din Scriptură aflăm că Mântuitorul luând pe Petru, Iacov și Ioan pe muntele Taborului, "S-a schimbat la fațaă înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L.” Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte" (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).

Minunea s-a săvârșit cu câteva zile înainte de patimile Mântuitorului, în anul 33 de la nașterea Sa, în scopul de a întări credința apostolilor, ca atunci când vor vedea patimile, moartea și îngroparea Mântuitorului să nu se tulbure. Schimbarea la Față ne descoperă că Hristos a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omenească pe care a asumat-o, ne-a fost descoperită dumnezeirea Sa. În acest sens, Sfinții Părinți afirmă că "Hristos Se schimbă la Față, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbându-Se în ce nu era, ci arătând ucenicilor ceea ce era, deschizându-le lor ochii și făcându-i din orbi văzători.” Pe muntele Taborului, trupul Său a fost străbătut de lumina propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toți comentatorii Evangheliei sunt de acord că Schimbarea la Față a Domnului anticipează învierea Lui, iar învierea Sa o prefigurează pe a noastra. Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era "ca soarele”, iar Luca, vorbind despre veșmintele Sale, menționează că „erau ca zapada”, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, după cum nici "zăpada” nu a fost topită de "soarele” din El. Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neâmpărțit și nedespărțit în Hristos.

APOSTOLUL ZILEI

2 Petru 1, 10-19

Simon-Petru, slujitor și apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credință de același preț cu a noastră: Har vouă și pacea să se înmulțească, întru cunoștința lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa și prin puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari și prețioase făgăduințe, ca prin ele să vă faceți părtași, dumnezeieștii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta, puneți și din partea voastră toată sârguința și adăugați la credința voastră fapta bună, iar la fapta bună: cunoștința; la cunoștință: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frățească, iar la iubirea frățească: dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător și orb și a uitat de curățirea păcatelor lui de demult. Pentru aceea, fraților, siliți-vă cu atât mai vârtos să faceți temeinică chemarea și alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veți greși niciodată.

EVANGHELIA ZILEI

Matei 17, 1-9

În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Și s-a schimbat la față înaintea lor așa încât fața Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Și iată că s-au arătat lor Moise și Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voiești, vom face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie. Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei și iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultați. Și auzind ucenicii, au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei și le-a zis: sculați-vă și nu vă temeți. Atunci, ridicându-și ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneți nimănui cele ce ați văzut, până nu se va scula din morți Fiul Omului.

Rugăciunea zilei

Rugăciune pentru împlinirea dorințelor

”Doamne Iisuse Hristoase, mă rog Ție în această zi de mare sărbătoare. Tu, care Te-ai Schimbat la Față în prezența ucenicilor Tăi: Petru, Iacov și Ioan, aleși de Tine să te însoțească pe Muntele Tabor, și Le-ai arătat lor că slava Ta se poate revărsa ca un mir asupra lumii, care să ne binecuvânteze viața de fiecare zi. La ceas de mare sărbătoare, te rog, Doamne Iisuse, Tu care ești cu adevărat Raza tatălui Tău, trimite asupra mea o rază din strălucitoarea Ta lumină ca ea să mă călăuzească în clipele de supărare, când grijile mă sufocă, când nu mai am spor în munca mea, când dușmanii mă pândesc sau când boala mă învăluie fără să știu. Schimbarea Ta la Față să mă ajute și pe mine, păcătosul, să găsesc drumul luminos de care am atâta nevoie, iar sufletul meu împietrit de necazuri să se elibereze de supărare și de spaima că viața mea va fi în continuare un coșmar. Ajută-mă, Doamne Hristoase, să mi se împlinească și marea mea dorință (numește dorința). Ajută-mă în acest moment de cumpănă din viața mea și arată-mi drumul care să-mi schimbe cursul vieții, să nu mai am parte de întuneric, de pagubă, de boală și de răzbunarea dușmanilor adunați în jurul meu ca într-o șerpărie. Amin!”

Gândul zilei

„Schimbarea la Față a Domnului este începutul îndumnezeirii firii umane prin experiența luminii dumnezeiești sau a harului sfințitor și îndumnezeitor.” - Sfântului Grigorie Palama

Știai că?

Muntele Tabor, locul Schimbării la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, se află în Galileea de Jos, la capătul de nord-est al Văii Iezreel, la 17 km depărtare de Marea Galileei și 9 km de Nazaret, iar vârful cel mai înalt atinge 575 m deasupra nivelului mării. Mai este cunoscut sub numele de Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur (în arabă, Muntele Taurului) și Muntele Schimbării la Față a Domnului. Muntele Tabor a avut un rol important în istoria biblică și este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. Locul este menționat prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinței celor 12 seminții ale lui Israil, fiind pus ca hotar între 3 seminții – Zavulon, Isahar și Neftalim. Potrivit Tradiției Bisericii, aici a pustnicit Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Apoi, este ales de Devora, Proorocița și Judecătoarea poporului lui Israil, ca loc pentru bătălia dintre evreii aflați sub conducerea lui Varac și armata lui Iavin, împăratul Hanaanului, comandată de Sisara. Mult mai târziu, în zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim (a cărui construcție a fost terminată în anul 515 î.Hr.), Muntele Tabor era unul dintre vârfurile de pe care se obișnuia să se aprindă focuri, pentru a vesti satelor din nord sărbătorile și lunile noi.

Pilda zilei

Pusnicul

 Pustnic văzu odată într-o pădure un șoim. Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne, sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.

Pustnicul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:

„Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o altă specie.

Înțeleg de aici cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință, și noi ne preocupăm într-atât de noi înșine…

De acum încolo voi înceta să mai am grijă de mine!

Dumnezeu m-a făcut să pricep ce am de făcut.

Nu am să-mi mai caut de mâncare!

Dumnezeu nu lasă în părăsire pe nici una dintre creaturile sale, nu mă va abandona nici pe mine.”

Zis și făcut: se așeză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc, se ruga și iar se ruga, nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și tei nopți, fără a bea vreun strop de apă sau să ia vreo îmbucătură de mâncare. După aceste zile, pustnicul era atât de slăbit încât nu mai era în stare nici să ridice mâna. Cum era așa lipit de putere, adormi. Și iată că în vis i se arată un înger. Îngerul îl privi cu tristețe și grăi:

„Este adevărat că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului, nu pe cea a ciorii!.”

Tradiții și superstiții

Sărbătoarea este numită și Pobrejenia (a ocărî, a certa, în limba slavonă). Nu este bine să te cerți și nici să fii certat în această zi, mai ales cu familia sau prietenii, fiindcă vei fi supărat tot anul.

Se consideră că ziua de 6 august marchează cumpăna dintre vară și toamnă. Din acest moment, frunzele încep să se îngălbenească, apele să se răcească, iar păsările călătoare să-și pregătească plecarea în țările calde. Pentru munca de câmp, ajunul sărbătorii este ultima zi când se cosește fânul.

Se spune că cei care au un anumit viciu și se roagă în această zi să scape de patimă, au foarte mari șanse să se vindece.

Cine spală haine și nu ține cont de sărbătoare, va fi năpădit de insecte precum păduchii sau ploșnițele. Fetele trebuie să evite să-și spele părul, fiincă nu va mai crește, cum nu mai crește nici iarba.

Tradiția spune că dacă vei călători în această zi, există riscul să rătăcești drumul înapoi spre casă. Dacă femeile însărcinate țin cont de această sărbătoare și postesc au partea de o naștere ușoară și de copii sănătoși.

6 august este singura zi din postul Sfintei Mării când credincioșii au dezlegare la pește, cu prilejul sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului.

Această sărbătoare este una deosebită pentru județul Neamț, deoarece reprezintă hramul Muntelui Ceahlău. În fiecare an, pe 6 august, mii de pelerini urcă Muntele Ceahlău la Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Față”. Preț de o zi, Muntele Ceahlăul devine un Munte Tabor al Transfigurării umane și a mărturisirii credinței ortodoxe.

Sursa: Realitatea Spirituala