Sfinții zilei
†) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla; †) Sfântul Cuvios Pafnutie-Pârvu Zugravul; Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul; Sfântul Ierarh Narcis, Arhiepiscopul Ierusalimului; Sfântul Cuvios Nicanor.
Sfânta Cuvioasă Teodora s-a născut pe la jumătatea sec. al 17-lea în satul Vânători, județul Neamţ. Căsătorită împotriva voinţei ei cu un tânăr evlavios din Ismail şi neavând copii, Teodora a îmbrăţişat viaţa monahală la Schitul Vărzăreşti, Vrancea, iar soţul ei, de asemenea, s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, primind numele Eleodor. Năvălind turcii, au dat foc schitului, iar sfânta s-a retras în munţi, unde se nevoia ziua şi noaptea în post şi rugăciune. Mai târziu, s-a retras în Munţii Neamţului şi aşa a ajuns în părţile Schitului Sihla, unde mulţi ani a petrecut în aspre nevoinţe. Hrana Sfintei Teodora era una foarte sărăcăcioasă. Mânca măcriş, fructe de pădure şi alune. Înainte de a muri, ieromonahul Antonie a spovedit-o şi a împărtăşit-o şi aşa sfânta şi-a dat în pace sufletul curat Domnului. Trupul sfintei a fost descoperit în anul 1830, în peştera în care vieţuise. În 1852 moaştele Sfintei Teodora au fost duse la Mănăstirea Pecersca din Kiev şi aşezate într-o raclă de mare preţ, pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpaţi”. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe Sfânta Teodora de la Sihla, trecând-o în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire în calendar la 7 august.
Sfântului Cuvios Pafnutie Pârvu Zugravul, vestit iconar, cunoscut cu numele de Pârvu „Mutul”. Născut în Câmpulung, la 12 octombrie 1657 sau, mai probabil, 1659, în familia preotului Ioan Pârvescu (1623 – †27 iul. 1702), a primit la botez numele nașului tatălui său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu. Fiindu-i remarcată de timpuriu înzestrarea pentru pictură de către monahul Evghenie din Mănăstirea Negru Vodă, copilul a fost trimis de familia nașilor săi, boierii Vlădești, în Bucovina, pentru a deprinde de la un vestit zugrav rus meșteșugul picturii bisericești. Adevărata măsură a talentului său o putem intui din ceea ce se păstrează din decorația murală a bisericilor „Trei Ierarhi”, din Filipeștii de Pădure, jud. Prahova (1692), „Sfânta Treime” din Măgureni, jud. Prahova (1693- 1694), Sinaia (1695), Mamul, jud. Vâlcea (1699, în colaborare cu Marin Zugravul, reprezentant al Şcolii de la Hurezi), „Adormirea Maicii Domnului” din Bordești, jud. Vrancea (1699-1700), și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Schitului Berca, jud. Buzău (1700). Sfântul Pafnutie a trecut la Domnul în anul 1735, la vârsta de 76 de ani.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
„O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.El este cu știința lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuți sau să te folosești. Te folosești, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuți tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greșeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu și pe acela și de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi și tu și să te încununezi! Dumnezeu nu ne ține că suntem noi foarte vrednici. Ne ține că este foarte milostiv El.” – Arh. Arsenie Papacioc
Știai că?
Închinarea, facerea semnului crucii este un gest ritual specific creştin. Este semnul mărturisirii credinţei creştine şi al slăvirii lui Dumnezeu. Închinarea este cel mai frecvent act liturgic, atât în cultul public cât şi în cultul particular. La intrarea în biserică preotul (şi credincioşii) se închină făcând semnul sfintei cruci, în numele Sfintei Treimi pe care o mărturisim, rostind: în numele Tatălui (şi mâna dreaptă, cu trei degete adunate, cel mare, arătător şi mijlociu, se duce la frunte) şi al Fiului (mâna dreaptă se duce pe piept) şi al Sfântului Duh (mâna se aşează pe umărul drept), „Amin“ (şi ducem mâna la umărul stâng). Închinarea sau semnul sfintei cruci se face în biserică în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii şi slujbelor religioase, şi în orice altă împrejurare a vieţii, când credincioşii cer ajutorul lui Dumnezeu, aducându-I în acelaşi timp şi mulţumiri pentru binefacerile Sale. Închinarea nu se face la fel în toate confesiunile creştine: ortodocşii se închină cu trei degete (pe care le duc la frunte, la piept la umărul drept şi la umărul stâng, simbolizând că: din Tatăl S-a născut Hristos, a coborât pe pământ şi şade de-a dreapta Tatălui), însoţind semnul cu cuvintele: „în numele Tatălui, Fiului şi al Sfântului Duh“; catolicii fac închinarea cu toată palma întinsă; monofiziţii (armenii), care cred că Iisus a avut o singură fire, numai firea divină, se închină cu un singur deget. Închinarea se face cu faţa la răsărit (acolo e răsăritul soarelui, „acolo este Raiul şi Hristos“). Formula însoţitoare: „În numele Tatălui…“ este cea mai veche şi generală (Matei 28, 19); ea s-a transmis prin Sf. Tradiţie: Mântuitorul trimite pe Apostoli la propovăduire spre a încreştina noroadele „Botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh“. Semnul crucii arată credinţa în Sfânta Treime, în mântuirea omului prin răstignirea lui Iisus Hristos; înseamnă credinţa în jertfa Lui şi hotărârea creştinului de a răstigni pe omul cel păcătos din el. Semnul crucii îndepărtează duhul cel rău, care este păcatul. Biserica Ortodoxă începe şi sfârşeşte toate slujbele şi rugăciunile prin semnul Crucii, invocând puterea ei sfinţitoare prin care Sfintele Taine ajută la sfinţirea şi mântuirea omului. Semnul Sfintei Cruci însoţeşte îngenuncherile şi mătăniile la rugăciune.
Pilda zilei
Faptele credinței
De câte ori începem un an, o lună, o săptămână, o zi, bine este să ne întrebăm pe noi înşine: „Ce lucruri bune am făcut? Ce lucruri rele am săvârşit? Ce ajutor am dat semenului meu în suferinţă? De câte ori m-am îmbătat? De câte ori am suduit? Ce minciuni am grăit? Pe câţi am înşelat? De câte ori am călcat pragul crâșmei și de câte ori pe acel al bisericii? Nespus de multe și pline de învățătură răspunsuri vom căpăta la aceste întrebări.
Sursa: Realitatea Spirituala
