Sfinții zilei
Sfântul Apostol Matia; Sfinții 10 Mucenici care au pătimit pentru icoana lui Hristos.
Sfântul Apostol Matia era unul dintre cei 70 de Apostoli ai Domnului Hristos, care s-a numărat apoi cu cei 12 Sfinţi Apostoli (Fapte 1, 26). S-a născut în Betleem și era din seminția lui Iuda, fiind deprins din copilărie cu învățătura Sfintelor Scripturi și cunoașterea legii, având îndrumător pe sfântul, dreptul și bătrânul Simeon, purtătorul de Dumnezeu. Ascultând cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, a lăsat toate și L-a urmat împreună cu ceilalți ucenici. Faptele Apostolilor arată cum după Înălțarea la Cer a Mântuitorului, Sfinții Apostoli s-au întors de la muntele Eleon la Ierusalim și au ales doi bărbați, pe Iosif, numit Varsava sau Just și pe Matia. Sfinții Apostoli s-au rugat zicând: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Și au tras sorți, și sorții au căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli (F. Ap. 1, 12-26). La Pogorârea Duhului Sfânt era și Matia de față. El a predicat Evanghelia Mântuitorului în Iudeea și Ierusalim. Din Ierusalim a mers în Antiohia, Capadocia și Sinope. Tradiția spune că Sfântul Apostol Matia a predicat în Etiopia și în Macedonia. Apostolul Matia a săvârșit multe minuni vindecând numeroși bolnavi, printre care și unii oameni cărora li se dăduse otravă. Pentru aceasta a fost întemnițat. A doua zi de dimineață a fost găsit în mijlocul poporului propovăduind. Reîntorcându-se în Iudeea a fost prins iarăși și adus în fața arhiereului Ana. Față de acesta a mărturisit credința în Hristos, motiv pentru care arhiereul l-a condamnat la moarte prin ucidere cu pietre. Majoritatea istoricilor susțin că Sfântul Apostol Matia a fost crucificat în Colchis (Georgia), în anul 63. Sfintele sale moaşte se păstrează astăzi la Trier, în Germania.
Sfinții 10 Mucenici care au pătimit pentru icoana de aramă a Mântuitorului Iisus Hristos, ce era aşezată deasupra „Porţii de aramă”, zidită de binecredinciosul împărat Constantin cel Mare (306-337) în Constantinopol. Numele lor sunt: Iulian, Marcian, Ioan, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru, Leon, Maria şi Teodosia, şi au suferit cumplite chinuri pentru Hristos-Domnul, în timpul împăratului Leon al III-lea Isaurul (717-741), cel care prigonea sfintele icoane, socotindu-le chipuri cioplite şi idoli. Fiind prinşi, cei 10 cinstitori de Dumnezeu au fost întemniţaţi şi vreme de 80 de zile au primit de la chinuitori câte 500 de lovituri. Pentru că nu au renunţat la credinţa lor cea dreaptă, au fost scoşi pe uliţele cetăţii, iar în cele din urmă au fost ucişi.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea la icoana Mântuitorului Iisus Hristos
„Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Care ai venit să mântuieşti lumea. Amin!
Gândul zilei
“Cel ce crede că în vremea ieşirii din trup trebuie să se înfăţişeze la judecata lui Dumnezeu, acela în nici un caz nu va osândi pe aproapele pentru că trebuie să dea el însuşi socoteală lui Dumnezeu de toate faptele sale.” – Avva Isaia.
Știai că?
Icoane împărătești se numesc cele două icoane mari aşezate pe catapeteasmă, în dreapta (sud) şi în stânga (nord) uşilor împărăteşti; spre sud este icoana împărătească a Mântuitorului, reprezentau du-L ca împărat ori arhiereu, şezând pe tron, ori ca prooroc şi învăţător, cu Sfânta Evanghelie deschisă şi binecuvântând; în stânga (la nord) împărăteşti stă icoana Maicii Domnului, ca Împărăteasă, şezând pe tron, cu pruncul Dumnezeiesc în braţe. Aceste două icoane, de proporţii mari şi zugrăvite cu grijă, se numesc împărăteşti, mai întâi pentru faptul că ele reprezintă icoanele principale din iconografia bisericii, în care cele două personaje sfinte, principal, din istoria mântuirii – Mântuitorul şi Sfânta Fecioară – sunt înfăţişate singure, în slava lor cerească; în faţa lor, credincioşii se închină la intrarea şi la ieşirea din biserică. În al doilea rând, se numesc împărăteşti pentru că ele încadrează uşile numite împărăteşti. De aceea, în multe biserici, ele sunt ferecate în aur şi argint şi sunt împodobite cu pietre scumpe
Pilda zilei
Ospitalitatea fățarnicului
Odată trăia un om „evlavios”. În fiecare zi, de cum se trezea, se spăla şi apoi mergea la biserică pentru slujba de dimineaţă. Înălţa mereu o rugă fierbinte: „Doamne, eu vin mereu la Tine, n-am lipsit niciodată. Dimineaţa şi seara, mă rog, fac pomană. N-ai putea veni şi Tu odată la mine?
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a spus: „Mâine voi veni la tine!”
Ce bucurie pe bietul om. A curăţat toată casa, a făcut mâncare, a aprins lumănări. În camera de oaspeţi a orânduit mulţime de tăvi pline cu fructe, plăcinte dulci şi flori. Toate erau pregătite pentru a-L primi pe Dumnezeu. La ceasul slujbei de dimineaţă, un băieţel, care tocmai trecea pe acolo, zăreşte prin fereastra deschisă tăvile cu plăcinte, se aproprie şi spune:
–Tataie, ai multe plăcinte, nu-mi dai şi mie una?
Mâniat de îndrăzneală, omul cel credincios îi răspunde supărat:
– Ia şterge-o, împieliţatule, cutezi să-mi ceri, ce-am pregătit pentru Dumnezeu?
Băieţelul înfricoşat pleacă fugind.
Clopotul anunţă sfârşitul slujbei de dimineaţă.
Creştinul îşi spune: „De bună seamă, Dumnezeu va veni după rugăciunea de amiază. Să-L aşteptăm”.
Obosit s-a aşezat pe banca din faţa casei. Vine un cerşetor şi-i cere de pomană. Omul îl alungă, fără prea multă vorbă. Apoi spală cu grijă locul, unde a călcat cerşetorul.
Trece şi amiaza şi Dumnezeu tot nu apare. Vine seara. Tot mai abătut omul nostru aşteaptă vizita făgăduită. La ceasul rugăciunii de seară, se înfăţişează un pelerin şi-l roagă:
– Îngăduie-mi să mă odihnesc pe banca ta şi să-mi petrec noaptea aici.
– Nici gând! E locul pe care l-am pregătit pentru Dumnezeu!
S-a înnoptat. „Dumnezeu nu şi-a ţinut făgăduiala”, îşi spune sărmanul om necăjit.
A doua zi, omul merge la biserică, la slujba de dimineaţă, ducând prinoasele şi izbucneşte în lacrimi:
– Doamne, n-ai venit la mine aşa cum ai făgăduit! De ce?
Dumnezeu i-a răspuns:
– De trei ori am venit şi de trei ori m-ai alungat!
– Când l-ai alungat pe băiețel, pe cerșetor și pe pelerin, pe Mine m-ai alungat.
Sursa: Realitatea Spirituala
