Sfinții zilei
Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea; Aflarea Sfintei Cruci.
Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea, au fost căpitani în armata împăratului Teofil al Bizanțului (829-842) care originar din orașul Amoreea (Frigia). Atunci când agarenii au năvălit asupra orașului Amoreea, împăratul Teofil l-a apărat cu toată vitejia. Acest oraș nu ar fi fost cucerit dacă grecul Vatidiș nu ar fi fost un trădător. Răzbunarea agarenilor a fost cruntă, având în vedere că anterior împăratul Teofil cucerise orașul Sozopetra unde se născuse Amirmumn, conducătorul agarenilor. Șapte ani de zile au fost închiși în temniță și supuși supliciilor cei 42 de căpitani, de către agareni în încercare lor de a-i face să renunțe la credința creștină și să treacă la mahomedanism. În cele din urmă sfinții 42 de mucenici au slăvit pe Dumnezeu prin moarte martirică, fiind trecuți prin sabie. Trupurile lor au fost aruncate într-un râu, însă după un timp creștinii le-au găsit scoase de valuri la mal și le-au îngropat cu cinstea cuvenită.
Aflarea Sfintei Cruci și a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), la începutul domniei Sfântului Constantin cel Mare, împreună cu mama sa credincioasă Sfânta Elena, au decis să reconstruiască orașul Ierusalim. Au făcut un plan de a înălța o biserică pe locul patimilor și învierii Domnului.
Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sfântul Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate modurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creștine. După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne. În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viață, împărăteasa a cercetat mai mulți creștini și evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sfânta Elena a dat ordin să se demoleze templul și să se facă săpături pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota și Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripția lui Pilat (Ioan 19:19) și patru piroane care au străpuns corpul Domnului. Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie așezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost așezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toți au fost convinși că au găsit Crucea Dătătoare de Viață. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena și Patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toți cei de față.
Rugăciunea zilei
Rugăciune la Aflarea Sfintei Cruci pentru iertare de păcate și ieșirea din necaz
„Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă de la față Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceară de față focului, așa să piară demonii de la față celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând: Bucură-te, preacinstita și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, și a călcat puterea diavolului, și te-a dăruit nouă pe ține, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul. O, preacinstita și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin!”
Gândul zilei
Sporirea duhovnicească a fiecăruia începe de la aceste cuvinte: „Doamne, dă să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu…”. – Ieroschimonah Paisie Olaru
Știai că?
La oricare credincios evlavia trebuie sa se vadă până în cele mai mici detalii ale vieții de zi cu zi. Sfânta Cruce să fie purtată la gât, din aceasta izvorând puterea Celui ce a murit pe ea, iar mai apoi a înviat, „pentru noi și pentru a noastră mântuire”; Anafura și Aghiasma să fie luate, cu evlavie, în fiecare dimineața, pe nemâncate, fără a trece cu vederea ajutorul primit prin aceasta; tămâia și smirna să ardă în casele noastre, spre a înălța rugăciune „întru miros de bună mireasmă duhovnicească”; metaniile și statul în genunchi să nu lipsească din nici o zi, ca și închinarea și sărutarea sfintelor icoane; lumânările să fie aprinse, atât pentru noi, cât și pentru cei adormiți ai noștri; pomelnicele să fie date la sfintele slujbe și pe la mănăstirile pe la care ne învrednicește Domnul să ajungem.
Pilda zilei
Ghemul din păr de capră
Când a făcut Solomon templul cel mare, în 46 de ani – ia gândiți-vă câtă cheltuială a făcut! – avea un meșter insuflat de Dumnezeu, Veseliel îl chema, mai-marele meșterilor lui Solomon, care era insuflat de Duhul Sfânt cum să facă catapeteasma, cum să facă veșmintele, capitelurile la catapetesme, cum să facă tot, după porunca lui Dumnezeu. Și când s-a sfințit templul lui Solomon, a ținut sfințirea 14 zile, și tot poporul, cele 12 seminții, s-au suit în Ierusalim să aducă daruri la sfințire. Atunci trăia în Ierusalim o vădană de mulți ani, necăjită tare. Dar ea ce să facă săraca? „Bani n-am, alimente n-am, untdelemn n-am, vin n-am, covoare n-am”. Ce s-a gândit ea? Avea și ea o capră. A tuns capra și a luat părul de la capră, l-a tors și a făcut un ghem și l-a vopsit roșiatic. Și a luat ghemul acela de păr de capră în mână și s-a dus. Dar îi era rușine să spună că acela e dar. Ea îl ținea în mână și în inima ei plângea că n-a putut aduce daruri cum au adus ceilalți. Se gândea așa: „Dacă l-a cere cineva, îl dau bucuroasă, dacă nu, îl voi duce acasă înapoi”. Că n-avea săraca altă avere.
Când a intrat în templu, era numai aur peste tot, leviții – diaconii Vechiului Testament – așezau chivotul mărturiei în Sfântul Altar. Acela era cortul mărturiei. Cortul acesta l-au făcut din mătase răsucită, mohorâtă, cum spune în Biblie, foarte scumpă mătase. L-au făcut cu verigi de aur până sus. Și intra o dată în an arhiereul în Sfânta Sfintelor. Dar ce au zis unul către altul:
– Măi, dacă verigile-s de aur și ele au să prindă praf, că se ridică de la suflarea poporului peste catapeteasmă, ar fi bine ca la verigile acestea să punem o ață aspră, ori de păr de cal, ori de păr de capră, și când se vor trage verigile, ața, fiind aspră, va șterge praful de pe ele, să le curețe de câte ori se va intra acolo. Au căutat prin templu:
– Măi, să vedem pe cine om găsi, cine are capre? O văd pe mătușa care ținea în mână ghemul acela de păr de capră.
– Mătușă, dar ghemul acesta de ce-l ții?
– Dragul mamei, poate-i trebuie cuiva.
– Dă-ni-l nouă.
– Dacă vă trebuie, luați-l. Ea era bucuroasă că i l-a luat. Uite a primit Dumnezeu ghemul de păr de capră al mătușii? În Sfânta Sfintelor. Așa iubește Dumnezeu inimile cele smerite. Și au zis leviții:
– Vezi cum poartă Dumnezeu grijă de templu! Hai să-l legăm.
Și când au pus ghemul acesta de păr de capră, de sus și până jos, n-a fost nici mai lungă, nici mai scurtă ața, ci exact cât trebuia. Atunci s-au minunat toți, că a fost părul acela de capră exact cât le-a trebuit la draperie la cortul mărturiei. Și atunci noaptea s-a arătat îngerul Domnului lui Veseliil, mai-marele meșterilor lui Solomon, și i-a spus: „Veseliil, iubitul meu, să-i spui lui Solomon că el este întâiul ctitor al bisericii și al doilea după el e femeia aceea cu ghemul de păr de capră, că a trecut-o Dumnezeu ca al doilea ctitor”. Și ghemul acela de păr de capră al ei a făcut mai mult decât toate visteriile lui. S-a minunat Solomon: „Cu adevărat Dumnezeu caută la inima înfrânată și smerită”.
V-am spus aceasta că un ghem de păr de capră a făcut mai mult decât toate visteriile lui Solomon care a pus el 46 de ani la biserică. Pentru ce? Pentru că femeia l-a adus cu smerenie la Dumnezeu. – Cuviosul Părinte Cleopa Ilie
