Sfinții zilei
Sfântul Sfințit Mucenic Teodor, Episcopul Chiriniei;Sfântul Mucenic Isihie (Canonul Mare).
Sfântul Mucenic Teodor s-a născut în Galatia, iar odată cu înaintarea în vârstă, acesta a devenit episcop al cetății Cirene, din Cipru. Atunci a fost și perioada în care Împăratul Liciniu îi persecuta pe creștini, din cauza faptului că nu aduceau jertfă zeilor. Cu toate acestea, în același timp, Sfântul Teodot era cel care le cerea păgânilor să se închine lui Hristos. Bineînțeles că Sabin, conducătorul insulei Cipru de la acea vreme, l-a sfătuit pe Sfântul Teodot să renunțe la credința în Hristos, însă acesta i-a răspuns:„ Dacă ai ști tu bunătatea Dumnezeului meu, în Care îmi pun eu nădejdea, și Care în urma acestor chinuri mă va încununa pe mine cu fericita nemurire, și tu ai vrea să suferi aceste chinuri numai să dobândești ceea ce am.” Acesta este și motivul pentru care Sfântul Teodot a fost întemnițat și supus la nenumărate chinuri, printre care se află și faptul că a fost pus pe un grătar de fier, i-au bătut cuie în tălpi și multe alte astfel de chinuri. Astfel, au existat nenumărate persoane care, văzând răbdarea cu care acesta îndură chinurile, au început să creadă în Hristos. Sfântul Teodot a fost eliberat din temniță pe a vremea Sfântului Constantin cel Mare. Sfântul Teodot a trecut la cele veșnice în anul 326.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Teodor
Cântarea 1, glasul al 6-lea.
Irmosul:
„Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm.
Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Soarele cel înțelegător, avându-te pe tine la înălțimea Bisericii Sale stea luminată de Dumnezeu, tot pământul l-a luminat, cu strălucirile chinurilor tale, fericite.
Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Din vârsta tinereților fiind dat lui Dumnezeu, Sfinte Sfințite Mucenice Teodot, lămurit ți-ai luminat sufletul cu virtuți date de Dumnezeu și ai împodobit lumea cu cinstitele tale chinuri. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Vestitul mucenic înțelegând mrejele înșelăciunii întinse pe pământ, umbla pretutindenea întărind prin har și cu învățături sufletele credincioșilor. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). Din prisosul milostivirii plecând cerurile, S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu și S-a întrupat din Tine, Preacurată, ca să mântuiască pe oameni de înșelăciunea șarpelui. Amin!”
Gândul zilei
„Se spune despre copaci că, atunci când se clatină de vânturi, se adâncesc și se înalță mai mult. La fel se întâmplă și cu drepții“, căci ispitele sunt îngăduite de Dumnezeu pentru antrenament, iar nu pentru prăbușire. Sfinții susțin cu fermitate că ispitele nu ne fac vulnerabili, ci ne arată cum suntem de fapt. Cine privește lucrurile superficial și nu are o orientare fermă în săvârșirea binelui, acela cade în păcat și se aruncă pe sine în pierzare, chiar și fără intervenția diavolului.” – Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii la Postul Mare.
Știai că?
Dulia sau venerarea este un cult dependent de cel suprem, deci subordonat și relativ. Pe sfinți îi venerăm nu pentru ei înșiși (căci și ei sunt ființe create), ci venerăm într-înșii darurile supranaturale pe care le-au primit de la Dumnezeu pentru vrednicia vieții lor: „Cinstea ce li se dă sfinților se îndreaptă și trece la mărirea lui Dumnezeu, Căruia sfinții I-au plăcut prin credința și viața îmbunătățită ce au avut“ (Mărturisirea Ortodoxă, Bucureşti, 1889, p. 177-178). Cultul sfinților se referă direct sau indirect la Dumnezeu însuși: „Cinstim pe sfinții Tăi, care sunt chipul și asemănarea Ta; iar pe ei cinstindu-i, pe Tine Te cinstim și Te mărim, ca pe chipul cel dintâi…“ (Molitfelnic, 1965, p. 480). Dumnezeu rămâne obiectul și țelul adevărat și ultim al cultului nostru, orice formă ar îmbrăca acest cult, în aparență, căci: „Cel care cinstește pe mucenic, cinstește pe Dumnezeu, pentru Care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care se închină apostolului lui Hristos se închină Celui care l-a trimis pe apostol. Cel care se prosternă în fața Maicii lui Dumnezeu este evident că aduce cinstea Fiului ei, căci nu este alt Dumnezeu decât Unul singur, Cel cunoscut și adorat în Treime“ (cit. la Sf. Ioan Damaschin, din Leontie, episc. de Milan, în “„Tratat despre Sfintele icoane, trad. D. Fecioru, București, 1937.
Pilda zilei
Cine are urechi, să audă!
Un om spunea într-o zi unor prieteni:
– „Pe mine m-a întors la credință o muscă.”
Mirați, prietenii ziseră:
– „Cum așa?”
Omul povesti:
– „Eu la biserică mă duceam când și când, dar mai mult să ascult cântările. Când începea preotul să vorbească, îmi astupam urechile cu degetele. Într-o duminică, stând așa, în împietrire, o muscă mi se puse pe nas. O dădui de o parte și iar îmi astupai urechile. Ea s-a întors din nou și iar am alungat-o… Dar tocmai atunci, auzii vorbele: „Cine are urechi de auzit, să audă!”. Așa de tare m-au atins în suflet aceste vorbe, că n-am mai dus degetele la ureche… și de-atunci, mi s-au deschis și urechile duhului, și m-am întors la credință… Și iaca așa, o muscă m-a adus la Domnul.
