Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul; Sfântul Ierarh Marcu Mitropolitul Efesului; Sfânta Muceniță Eufrasia.
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare (Egipteanul) s-a născut în jurul anului 300, în partea de nord a Egiptului, în localitatea Ptinapar, într-o familie creștină, tatăl său fiind preot. În tinerețe, când părinții săi au stăruit să se căsătorească, Macarie s-a retras în pustie și s-a rugat Mântuitorului Hristos, să îl călăuzească pe calea cea bineplăcută Lui. În acest răstimp de post și rugăciune, a avut o vedenie. Un Heruvim înaripat l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie, de la răsărit la apus, și zicându-i: ,,Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi duhovniceşti drept moștenire această pustie!”. La scurt timp după aceasta, Sfântul Macarie, după moartea neașteptată a logodnicei şi a părinților săi, a împărţit averile sale săracilor şi s-a făcut ucenicul unui monah bătrân, care vieţuia în pustie. Sfântul Macarie, petrecând mulţi ani în nevoinţe aspre, s-a dus la Sfântul Antonie pentru a-l cunoaşte şi i-a devenit ucenic apropiat. A fost povăţuit de marele Antonie, care i-a dăruit la moarte toiagul său, drept moştenire. Către vârsta de 40 de ani, Macarie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, ajungând chiar să învie pe unii oameni din morţi. Fericitul Macarie a lăsat o carte cu 50 de cuvântări, de foarte mare folos duhovnicesc, precum şi o scrisoare către călugării tineri, cu tot felul de sfaturi. A trecut la cele veşnice în anul 390, după 90 de ani de osteneli pentru Domnul Iisus Hristos, fiind pomenit de Biserica Ortodoxă la 19 ianuarie. Moaştele sale se găsesc acum în mănăstirea coptă din Egipt, care-i poartă numele (Deir Abu Maqar).
Rugăciunea zilei
Rugăciunea Sfântului Macarie cel Mare către Dumnezeu Tatăl
„Dumnezeule cel veșnice și Împărate a toată făptura, Cela ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păcatele ce am făcut în aceasta zi, cu lucrul, cu cuvântul, și cu gândul, și curățește Doamne, smeritul meu suflet, de toată întinăciunea trupului și a sufletului. Și-mi dă, Doamne, în această noapte, a trece somnul în pace, ca sculându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Preasfântului Tău nume, în toate zilele vieții mele, și-mi ajută cu harul Tău să calc pe vrăjmașii cei ce se luptă cu mine, pe cei trupești și pe cei fără de trup. Izbăvește-mă Doamne de gândurile cele deșarte, care mă întinează și de poftele cele rele, că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Păcatele noastre sunt acelea care nu-L lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi” – Sfântul Antonie cel Mare
Știai că?
Sfântul Maslu, este slujba sfântă a Tainei vindecătoare de suferinţă şi boli, prin care Biserica se roagă pentru sănătatea bolnavilor şi le acordă iertarea păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Slujba Sf. Maslu trebuie săvârşită, după tradiţia Bisericii, de către şapte preoţi, după numărul celor şapte daruri ale Sfântului Duh (Isaia 11,2-3).Taina Sf. Maslu e numită de Biserica greacă Heptapadion adică „taina celor şapte preoţi“, şi în slavă soboravanie, adică „slujba adunării“ sau soborul preoţilor. Fiindcă nu totdeauna e posibil să fie şapte preoţi, se poate să slujească şi trei (care e numărul Sf. Treimi), iar la nevoie şi numai doi şi numai în cazuri extreme. De altfel e greu de a sluji un singur preot, slujba fiind lungă (trebuie citite şapte Apostole, şapte Evanghelii şi şapte rugăciuni diferite pentru binecuvântarea untdelemnului şi pentru vindecarea bolnavului). Sfântul Maslu se face nu numai la căpătâiul celui bolnav, ci şi în biserică, pentru cei sănătoşi, în anumite zile din post, acesta este Maslul de obşte (pentru toţi credincioşii), care se face în Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor, în amintirea ungerii cu mir a picioarelor Mântuitorului de către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 38). De altfel se face şi Joi sau Vineri, şi chiar Sâmbătă, din aceeaşi săptămână a Patimilor, pentru cei sănătoşi, în amintirea ungerii trupului Mântuitorului cu miresme, de către femeile mironosiţe, la punerea Lui în mormânt. Slujba Maslului se săvârşeşte înaintea unei mese, pe care se aşează Sf. Evanghelie, lumânările (de obicei şapte), un vas cu grâu sau cu făină, un vas cu untdelemn şi şapte beţişoare de busuioc, înfăşurate cu vată, pe care preoţii le înmoaie în untdelemn, după ce l-au binecuvântat şi vor unge pe cel bolnav. Rânduiala slujbei este cuprinsă în cartea de slujbă numită Molitfelnic. Untdelemnul rămas la Sfântul Maslu, fiind binecuvântat de preoţi, prin chemarea lui Dumnezeu, este sfinţit şi plin de darul Duhului Sfânt şi de aceea trebuie păstrat, ca şi făina rămasă, la loc curat şi cinstit şi se foloseşte în scopuri evlavioase, având puterea de a vindeca suferinţele trupului şi de a sfinţi sufletele, de a curaţi păcatele, fiindcă împărtăşeşte și aduce omului mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Se obişnuieşte ca din făina şi untdelemnul de la Sfântul Maslu să se facă o turtită din care va mânca cel bolnav, dar şi cei sănătoşi; din faină, în unele regiuni se fac prescuri pentru Sfânta Liturghie, iar untdelemnul se pune în candelă la biserică sau şi în casă.
Pilda zilei
Nu ai ajuns încă la gradul de perfecțiune
Macarie cel Mare se ruga în chilia lui când auzi o voce care-i zise:
– Tu, Macarie, nu ai ajuns încă la gradul de perfecţiune al celor două doamne care trăiesc în acel loc. Dis-de-dimineaţă, ajutat de bastonul său, se duse la locul acela.
Ajuns acolo, bătu la poartă şi una din cele două doamne veni să-i deschidă pentru a-l primi în casă. Macarie şezu şi le chemă pe cele două doamne. Ele veniră şi se aşezară alături de el.
Bătrânul Macarie le zise:
– M-am ostenit mult să ajung până la voi.
Acum, deci, ziceţi-mi în ce constau operele voastre bune?
Cele două doamne răspunseră că în acea noapte ele nu stătuseră departe de bărbaţii lor.
Apoi întrebară:
– Ce opere bune am fi putut atunci face?
Macarie totuşi insistă. Dorea să cunoască acţiunile lor.
Acestea spuseră atunci:
– Noi, mai înainte nu eram nici măcar rude între noi, apoi ne-am măritat cu doi bărbaţi care erau fraţi între ei. De 15 ani locuim în aceeaşi casă. Nu ne amintim să ne fi certat sau ca una dintre noi s-o fi insultat pe cealaltă. Am petrecut aceşti ani în linişte şi pace. La un moment dat s-a născut în inima noastră, însă, dorinţa de a intra într-o mănăstire de fecioare şi am cerut părerea soţilor noştri, care nu au acceptat propunerea noastră. Şi deoarece nu puteam realiza dorinţa noastră, am făcut un legământ cu ei în faţa lui Dumnezeu: până la moarte nu trebuie să iasă vorbe goale şi inutile de pe buzele noastre.
Părintele Macarie le ascultă şi apoi le spuse:
– Într-adevăr, ceea ce contează nu este să fii fecioară sau măritată, monah sau laic.
Dumnezeu, într-adevăr, dăruieşte tuturor pe Duhul Sfânt, în măsura disponibilităţii pe care fiecare o are.
Gand
„Daca cineva nu marturiseste ca Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal S-a unit cu trupul dupa ipostas si ca Hristos este numai unul cu propriul Sau trup, Acelasi, adica Dumnezeu si om deodata, sa fie anatema!” (Sfantul Chiril al Alexandriei)
