Spiritualitatea la zi· 6 min citire

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastila20

pastila20

Scris de M Rita Publicat: 20 ian. 2023, 07:53

Sfinții zilei

† Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare; Sfântul Mucenic Eusebiu; Sfinții Mucenicii In, Pin și Rim. 

Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare s-a născut în Melitina Armeniei în anul 377 într-o familie de credincioși, din părinții Pavel și Dionisia. Numele său de botez, Eftimie, înseamnă în limba greacă „veselie”. Sfântul a deprins tainele Sfintei Scripturi după moartea tatălui său, mama l-a încredințat fratelui ei , care era preot,spre a-l crește în apropierea tainelor bisericești. La vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim și a rămas într-o mănăstire numită Fara unde l-a cunoscut pe Cuviosul Teoctist. După cinci ani a ieșit din Mănăstirea Fara și s-a sălășluit într-o peșteră din râpa unui munte din pustie, către Iordan. Pentru nevoințele sale, marele Eftimie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al prorociei. A fost descoperit de niște păstori și multă lume a început să vină la el. A întemeiat mănăstire de obște și lavră de sihaștri, mulți auzind pe fericitul Eftimie, nu voiau să se îndepărteze de acele  locul. Cuviosul Eftimie era cunoscut și cinstit de cei trei mari îndrumători ai vieții pustnicești din vremea lui: Sfântul Simeon Stâlpnicul, Fericitul Sava cel Sfințit și Sfântul Teodosie, toți patru apărau dreapta credință statornicită la Sinodul al 4-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451.Sfântul Eftimie a prorocit că doi dintre ucenicii săi, Ilie (494-516) și Macarie (544-554, 564-574), vor fi patriarhi ai Ierusalimului, lucru care s-a întâmplat întocmai. Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare nu a urmărit niciodată să primească laude, astfel că, întreaga sa viață a iubit străinii și îndrumarea sihaștrilor. El s-a mutat la Domnul în anul 473, la vârsta de 97 de ani, iar părți importante din moaștele sale se află la Mănăstirile Marea Lavră și Iviron din Muntele Athos, însă și în alte locașuri creștine.

  Rugăciunea zilei

Rugăciunea lui Sf. Eftimie cel Mare

„Pentru că luminându-ți ochii sufletului tău, cu toată inima ai slujit ca un înger în trup, Lui, care te-a și preamărit după multele tale trude și osteneli cu darul minunilor Sale în viață și după moarte, căci așa preamărește Dumnezeu pe cei ce-L măresc cu laudă și fapte bune. Așadar, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie, că cel ce în cer fiind neîncetat te rogi cu Preacurata Maică a lui Dumnezeu și cu toți sfinții pentru întărirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a bunilor conducători și a supușilor lor, ca să asculte de legile țării, pentru întărirea fraților și a tot clerul ortodox și cinul călugăresc și pentru mântuirea tuturor dreptcredincioșilor creștini din toată lumea, roagă-te și pentru noi ca să fim apărați de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, fii solitor și rugător pentru noi către Domnul Dumnezeu. Izbăvește-ne de toată ispita neașteptată și de muncile cele veșnice, ca să aflăm milă în ziua Înfricoșatei Judecăți și să ne învrednicim acelor nespuse bunătăți, privind și preamărind Lumina cea preadulce și desfătata a feței Preamilostivului Dumnezeu, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în veci. Amin!”

Gândul zilei

„Gândurile neîncetate la Dumnezeu pot crea dependență de Cer iar dacă le mai cobori și în inimă "riști" să primești în dar - mântuirea!"Cum îți sunt gândurile, așa ți-e viața”. - Părintele stareț Tadei de la Vitovnita

Știai că?

Otpustul sau Încheierea este porțiunea finală din slujba religioasă în care preotul sau episcopul slujitor, dă binecuvântarea finală, solemnă, credincioșilor. Otpustul nu se face la slujbele la care nu prezidează preotul sau episcopul. Imediat după otpust, corul sau strana (dacă există) rostește „Amin-ul final”, asemănător celui inițial,un "Amin" foarte prelungit și melodios.

 Încheierea (otpustul) are două forme. Sfânta Liturghie, Vecernia Mare și Utrenia slujite duminica sau de sărbători care includ și citiri din Sfânta Evanghelie la Utrenie folosesc otpustul mare. Celelalte slujbe ale zilei se termină cu o formă redusă numită otpustul mic.
Otpustul (încheierea) poate conține elemente variabile determinate de ziua săptămânii, perioada liturgică, praznicul zilei, de slujba care se face sau în funcție de sfântul de hram al bisericii.


Pilda zilei

 Cizmarul fericit și nefericirea bogăției

A fost odată un cizmar sărac care era mereu vesel. Părea așa de fericit, încât de dimineață până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulți copii la fereastra casei sale și-l ascultau cu atenție. Uneori se adunau și păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu își număra galbenii. Abia dimineața se ducea la culcare. Ziua însă nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând și invidia îl nimicea, deoarece nu-și putea închipui cum un sărăntoc poate fi vesel.
Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi șopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el și, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâția galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenție la el. Erau așa de mulți, încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar și acolo se gândea la ei și nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineață se sculă și luă galbenii și-i duse în cotețul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulțumit și, după un anumit timp, săpă o groapă și îngropă punga cu galbeni în pământ. Știindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea și nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniștit, palid și frământat de gânduri. Nici păsărelele și nici copiii nu mai veneau să-l viziteze. Așadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?
Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni și-i duse înapoi bogatului. “Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit și nici prietenii mei nu mai vor să știe nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară”.

De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.

https://youtu.be/A4AsVaaqmrs?t=25

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi