Sfinții zilei  

†) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sfântul Proroc Sofonie (Dezlegare la pește).

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica s-a născut în anul 1730, într-o familie din Saliștea Sibiului. La vârsta de 19 ani ajunge în Țara Românească și intră în slujba mitropolitului grec Roșca, arhiereu aflat în București. În anul 1750 ajunge împreună cu acest arhiereu la Athos. Primește treapta diaconiei în Mănăstirea Vatoped. După moartea mitropolitului, ajunge ucenic al renumitului părinte cărturar Paisie Velicicovschi, stareț pe atunci al Mănăstirii Vatoped. În anul 1763 îl însoțește pe marele stareț în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 – din pricina ocupației austriece instaurată asupra Bucovinei, se mută împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu. După o altă perioadă de 4 ani petrecută la Sfântul Munte, ieromonahul Gheorghe revine în Moldova, la Secu și la Neamț, apoi trece în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Este convins de Mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a revigora viața în schitul Cernica, aflat în totală părăsire de vreo trei decenii, astfel că orânduiește aici o mănăstire cu aleasă viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui, 103 ucenici.

Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca, în 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și Mănăstirea Căldărușani, conducându-le efectiv pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, locuind pe rând, în fiecare dintre ele și așezând egumeni (stareți) care să le poarte de grijă, mai ales când el era plecat dintr-o mănăstire într-alta. În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiana. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani, având ziua de sărbătorire pe  3 Decembrie.

Rugăciunea zilei

Rugăciune a Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani,  mare ajutor pentru iertarea păcatelor și mântuire!

”O, mult nevoitorule, Cuvioase Părinte Gheorghe, primeşte de la noi nevrednicii această puţină rugăciune, pe care o dă lui Hristos Dumnezeu şi roagă-L să ne izbăvească din toate necazurile şi ispitele vieţii pământeşti, să ne ferească din chinul ce va să fie pentru păcatele noastre şi să ne învrednicească de Împărăţia cerurilor. Lăudând nevoinţele tale, Cuvioase Părinte, şi cinstind sfintele tale moaşte, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri, rugându-te cu credinţă să ne ajuţi în vremea ispitelor şi primejdiilor care ne împresoară în lumea aceasta Credinţa ortodoxă ai păzit, calea nevoinţelor ai săvârşit şi, împodobit fiind cu virtuţile, cu nădejde sfântă la Bunul Dumnezeu ai ajuns, Cuvioase Părinte, căci, primind cununa cea neveştejită a slavei, de la cele vremelnice la cele cereşti, te-ai mutat. Cuvioase Părinte, în tot pământul ţării noastre s-au răspândit învăţăturile tale, iar mulţimea credincioşilor, venind la tine, se adapă ca de la un izvor dătător de har şi binecuvântat, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!”

Gândul zilei

„Cine trăiește prezentul, repară trecutul și cucerește viitorul.” – Părintele Arsenie Papacioc

Știai că?

Erezie provine din grecescul eris – dispută, neînțelegere, care înseamnă abaterea de la dreapta credință, afirmație neconformă cu adevărul stabilit, de la dogmele consacrate ale Biserici Ortodoxe. Erezii au apărut chiar din primele veacuri în sânul Bisericii creștine și care au fost combătuți în Sinoadele ecumenice în scopul formulării clare a dreptei credințe a Bisericii.

Pilda zilei

Pronia şi iubirea lui Dumnezeu

Îngerul Mihail, pentru că nu s-a supus poruncii lui Dumnezeu de a lua sufletul unei femei sărmane, care născuse două fetițe, a fost pedepsit să locuiască pe pământ, în chip de om, până ce va afla răspunsul la trei întrebări:
1) Ce este înlăuntrul oamenilor?
2) Ce nu știe omul?
3) Cum trăiesc oamenii?
Astfel, s-a  pomenit deodată singur și gol în mijlocul drumului, într-un sat.
A trecut pe lângă el un om, care s-a milostivit, la acoperit și l-a luat la el. Acesta era un cizmar, numit Simion. Când l-a dus acasă, nevastă-sa a început să-l certe, dar la urmă i s-a făcut milă de Mihail și le-a dat să mănânce. Mihail a zâmbit. Într-o seară a venit un om să comande niște ghete.
– Să mi le lucrezi bine, ca să mă țină un an de zile! Mihail a zâmbit a doua oară.
Peste vreo șase ani a venit o femeie cu două copile. A povestit că sunt orfane și că le crește ea și le iubește ca pe ochii din cap. Mihail a zâmbit  a treia oară. Atunci Simion l-a întrebat:
– Mihai, de ce, de când ești la noi, ai zâmbit doar de trei ori?
Atunci Mihail le-a povestit cine este și le-a dezlegat și sensul celor trei întrebări:
– Când am venit pe pământ și mi-era frig și foame, nu știam ce voi face. Atunci ai venit tu și m-ai acoperit și m-ai luat acasă. Aici, femeia ta s-a necăjit că m-ai adus, dar când i-ai pomenit de Dumnezeu, s-a luminat și ne-a dat să mâncăm. Atunci am înțeles prima întrebare: înlăuntrul omului este dragostea, și am zâmbit. După un an de zile a venit omul acela și a comandat ghetele. Dar noaptea a murit. Atunci am înțeles ce nu-i e dat omului să știe: cât trăiește. În sfârșit, după șase ani, a venit femeia cu copilele orfane: le-am recunoscut. Erau fetițele femeii căreia nu voisem să-i iau sufletul. Atunci am găsit răspunsul și la cea de-a treia întrebare: cum trăiesc oamenii. Toți cei care trăiesc, nu trăiesc numai prin ei, ci pentru că dragostea trăiește în om. Cel care trăiește în dragoste, trăiește în Dumnezeu și  Dumnezeu trăiește în el. Căci Dumnezeu este dragoste. Și, Mihail, în vâlvătaie de foc, se ridică la cer.

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău