Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!

Sfinții zilei

 Sfânta Mare Muceniță Varvara; Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (Dezlegare la pește). Duminica a 27-a după Rusalii; Ap. Efeseni 6, 10-17; Ev. Luca 13, 10-17 (Tămăduirea femeii gârboave); glas 8, voscr.3. 

Sfânta Varvara a trăit în timpul împăratului Maximilian (284-305), la Heliopolis. Din cauza frumuseții sale trupești este închisă într-un turn, de tatăl sau Dioscor. Acest tată păgân considera că poporul nu este vrednic să vadă frumusețea fiicei sale. În acest turn, Sfânta Varvara le vestește păzitoarelor ei adevărul despre zei: „Zeii pe care îi cinstește tatăl meu sunt făcuți de mâini omenești. Pe cei de aur și de argint i-au făcut zlătarul (argintarul), pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuți au putut zidi această luminată înălțime cerească și o frumusețe ca aceasta pământească, neputând ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile?”.

Din Sinaxar aflăm că într-una din zile, tatăl său a poruncit ca la o baie din palatul său să se facă doua ferestre. Sfânta Varvara i-a rugat pe lucrători să facă trei, în numele Sfintei Treimi. În momentul în care a fost nevoită să-i răspundă tatălui de ce a poruncit lucrătorilor să se facă trei ferestre a mărturisit: „Mai bine este să fie trei decât două, căci tu, părintele meu ai poruncit să se facă două ferestre în chipul precum mi se pare – a doi luminători cerești, al soarelui și al lunii, ca să lumineze baia, iar eu am poruncit ca să se facă și a treia în chipul luminii celei întreite, pentru că trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse și celei neînserate, care luminează pe tot omul ce vine în lume”.Pentru că nu s-a închinat idolilor și a mărturisit pe Hristos, a fost ucisă cu sabia chiar de tatăl ei.Sfântul Ioan Damaschin (675-749) s-a născut într-o familie aristocrată care se afla în fruntea administrației fiscale a Siriei. Se bucura de o educație aleasă, având drept tutore pe un călugăr Cosma, venit din Italia. Când califul Omar II (717-720) pornește persecuția împotriva creștinilor, se retrage la mănăstirea Sfântul Sava. Este hirotonit preot de Patriarhul Ioan V al Ierusalimului. Este exclus din biserică (anatemizat) de sinodul iconoclast din 754, pentru că va lupta împotriva dușmanilor icoanelor. Sfântul Ioan Damaschin trece la cele veșnice în anul 749, la Mănăstirea Sfântul Sava

Duminica a 27-a după Rusalii – Tămăduirea femeii gârbove – Sfânta Evanghelie care se citeşte în Duminica a XXVII-a după Rusalii ne prezintă vindecarea unei femei gârbove, care suferea astfel de optsprezece ani. În Evanghelia de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos vindecă neputinţa şi alină suferinţa, dăruind oamenilor sănătate trupească şi sufletească, mai ales dacă ei au credinţă vie, răbdare şi smerenie. Dumnezeu are iniţiativa vindecării omului chiar dacă omul nu mai cere în mod expres vindecarea sa. Deci, Dumnezeu, Cel ce cunoaşte viaţa şi suferinţa fiecăruia, dar şi credinţa, smerenia şi răbdarea fiecăruia, alege locul şi timpul când eliberează pe oameni de boală şi suferinţă.

Rugăciune zilei

Rugăciune către Sfânta Muceniță Varvara

„Credem, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să ne ajuţi şi nouă, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime, ca ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti. Sfântă fecioară, știm că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinele noastre. Pentru acestea cădem către cinstita raclă a sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, ne închinăm, îndrăznind rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre, trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletelor şi ale trupurilor noastre; capul tău cel plecat sabiei să dea capetelor noastre apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără milă să ne lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gurile noastre a grăi în deşert şi să le deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a noastră bună dorire, ca şi noi să ne întoarcem ochii să nu mai vadă deşertăciuni, ci totdeauna să căutăm spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să ne scrie în cartea vieţii şi să ne învrednicească, ca totdeauna să ridicăm mâinile către Cel de Sus şi să nu împletim cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să ne fie nouă turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrabă alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să ne facă şi pe noi cu picioarele noastre să călătorim către tot lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor noastre şi lumină cărărilor noastre. Amin!”

Gândul zilei

„Diferitele îngrijiri pe care i le dăm, tot astfel și sufletul vrea mai întâi de toate rugăciune, citire, cuvânt duhovnicesc, pildă duhovnicească să vadă, și astfel, încetul cu încetul se deșteaptă. Pentru că dacă îl vei lăsa să doarmă, atunci îl va stăpâni uitarea și nesimțirea. După cum atunci când facem focul, suflăm în el ca să-l aprindem, tot așa are nevoie și sufletul.” – Părintele Iosif  Vatopedinul

Știai că?

Icoana înseamnă la origine asemănare. După Sfântul Ioan Damaschin, „icoana“ este o asemănare, un model o reprezentare a cuiva. Icoana duce gândul la cel reprezentat, la cel pictat, zugrăvit pe icoană. Icoana, în înţeles religios, este reprezentarea unui personaj sfânt sau a unei scene biblice, pictată pe o hârtie, pe pânză, lemn, sticlă, metal sau zugrăvită pe zidul bisericii. Icoana e încadrată într-un chenar sau un cadru de lemn sau alt material, e sfinţită şi e folosită ca obiect de cult. După forma şi materialele din care sunt făcute, icoanele pot fi imobile (fixe), cum sunt cele de pe pereţii bisericii (icoane murale) şi de pe catapeteasmă, şi icoane mobile (majoritatea icoanelor). După destinaţia lor, icoanele pot fi în serviciul cultului public (icoanele din biserică, cele folosite în procesiuni) şi icoane în cultul particular (familiale, din casele credincioşilor, rutiere, icoanele de pe troiţe, iconiţe portabile protectoare, care sunt purtate individual). Doctrina despre rostul icoanei, despre raţiunea existenţei ei este lămurită de Sfântul Ioan Damaschin cu argumente legate în primul rând de firea omenească. Icoana există pentru că originalul nu poate fi prezent în faţa ochilor (după trecerea din viaţă) şi de aceea trebuie să ne mulţumim cu imaginea, cu copia, căci firea omenească limitată în timp şi spaţiu, nu poate avea conştiinţa directă a celor nevăzute, nici a celor trecute, viitoare sau depărtate în spaţiu.

Pilda zilei

 Taina Sfintei Treimi 

Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:
– Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?
– Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândirea noastră păcătoasă. Însă, ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să privim, de exemplu, soarele!Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.
Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Însă, oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie, însă, că nu mintea şi nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.
___

„Dumnezeu este unul după fire, o singură natură dumnezeiască este prezentă în toate cele trei Persoane dumnezeieşti. Aceasta face ca cele trei Persoane să existe una într-alta şi la orice lucrare dumnezeiască să participe toate, chiar dacă ea se realizează prin una dintre Ele. Toate se fac de Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, adică la binecuvântarea Tatălui, prin lucrarea Fiului, cu pregătirea Duhului Sfânt, prin mai înainte aşezarea Lui în creaţia ce primeşte lucrarea Fiului.”

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău