Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta  zi de duminică!

Sfinții zilei

†)  Sfânta Cuvioasă Muceniță Frevonia; Sfântul Mucenic Orentie și frații săi; Sfânta Muceniță Livia (Dezlegare la pește).

Duminica a 3-a  după Rusali; Ap. Romani 5, 1-10; Ev. Matei 6, 22-33 (Despre grijile vieții); glas 2, voscr. 3.

Sfânta Cuvioasă Muceniță Fevronia a văzut lumina zilei și a trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), cel care a declanșat persecuții extrem de dure împotriva creștinilor. Cei care credeau în Dumnezeu erau căutați și chinuiți până renunțau la credință, altfel erau uciși cu sânge rece. Pe când avea doar 20 de ani, Sfânta Muceniță Fevronia se afla într-o mănăstire din Mesopotamia. Stătea zi de zi în liniște și se ruga, postea și îi învăța pe ceilalți cum să creadă cu adevărat în Dumnezeu. Din această mănăstire a fost scoasă și torturată în fața tuturor de către cei trimiși de împărat pentru a stârpi creștinismul din acea regiune.                                                                     Sfânta Muceniță a mărturisit fără teamă, înaintea autorităților, că este creștină și că nu va renunța la iubirea de Dumnezeu, deoarece aceasta este calea cea dreaptă. Pentru a apostazia a fost supusă unor chinuri greu de imaginat. În cel din urmă a primit moarte martirică la anul 310 d.Hr., iar iar trupul ei a fost dus la mănăstire. Auzind cele întâmplate, oamenii mergeau în pelerinaj la Muceniță și se rugau neîncetat. Sfânta Mucenică Fevronia a făcut multe minuni prin moaștele sale și s-a arătat maicilor care se rugau noaptea în biserica mănăstirii.  Aceasta se arăta în ziua prăznuirii sale, în mijlocul surorilor din mănăstire. Stătea timp de trei ceasuri în văzul tuturor, apoi se făcea nevăzută. Însă, nimeni nu se putea atinge de dânsa, atunci când se arăta în chip minunat maicilor.

APOSTOLUL ZILEI

Romani 5, 1-10

Fraţilor, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţa la harul acesta, în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde; iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât, a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Însă Dumnezeu îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci, acum fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.

EVANGHELIA ZILEI

Matei 6, 22-33

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Rugăciunea zilei

Rugăciunea către Sfânta Fevronia

„O, sfântă slăvită mare mucenică a lui Hristos, Fevronia, auzi-ne pe noi, păcătoșii și smeriții, care alergăm cu credință și cu evlavie către ajutorul sfintelor tale rugăciuni, nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, care înotăm în valurile tulburi ale veacului de acum. Sfântă Mare Mucenică, pleacă genunchii tăi cei duhovnicești către Dulcele Iisus, Mirele tău Cel dorit, în a cărui cămară acum te veselești și roagă-L pe El, cu dragostea aceea cu care îl rugai în sfintele tale nevoințe, să ne trimită și nouă, celor săraci și neputincioși, mila și Harul Său, spre ajutor în scârbele și ispitele noastre, care de pretutindeni ne necăjesc pe noi. Fii mijlocitoare către preasfânta și viața cea îngerească pe care ai avut-o pe pământ. Credem că la orice mijlocire vei fi ascultată de Preabunul Dumnezeu, căci și tu ai plăcut Lui și ai păzit cu mare sfințenie poruncile Lui. Amin!”

Gândul zilei

„Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.” – Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel 12, 9-21.

Știai că?

Sfintele Evanghelii se numesc cele patru cărţi din Noul Testament, scrise de cei patru evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Evanghelie, adică „veste bună“, este învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, pe care El a dat-o oamenilor în cei trei ani ai activităţii Sale, în mijlocul lor. În tot acest timp, El a predicat, dar nu a scris nimic, lucru pe care l-au făcut Sfinţii Apostoli, timp de aproape 20 de ani, după moartea şi înălţarea Sa la cer. Începând de pe la anul 60 al sec. I, această învăţătură a fost fixată în scris spre a nu fi alterată şi spre a se putea propaga mai sigur şi mai departe mesajul lui Hristos. Pentru creştini, Evangheliile sunt cele mai sfinte şi cele mai folositoare dintre cărţile Sfintei Scripturi, căci ele cuprind: viaţa, învăţătura, parabolele, minunile, patimile, moartea şi Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Învăţătura lui Hristos, cuprinsă în Evanghelie, arată oamenilor calea pe care să meargă spre a cunoaşte pe Dumnezeu, a împlini voia Lui şi a dobândi mântuirea. Dacă în Vechiul Testament, relaţia dintre Dumnezeu şi om avea mai mult un caracter formal, bazându-se, în primul rând, pe împlinirea unui ritual religios, în Evanghelia lui Hristos, această relaţie se bazează pe transformarea spirituală care să poată duce la comuniunea cu Dumnezeu şi cu aproapele, comuniune care nu poate izvorî decât din iubire. O iubire totală faţă de Dumnezeu şi faţă de om, nu numai de aproapele, cum stă scris şi în Legea veche, ci faţă de toţi oamenii, fie ei şi vrăjmaşi: „Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt… Aţi auzit că s-a zis: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult?… Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este“ (Matei 5, 38-39 şi 43-48). Despre înalta spiritualitate a moralei şi vieţii creştine vorbeşte Iisus în mod aproape programatic, în Cele nouă Fericiri sau Predica de pe munte, în care se reliefează virtutea fundamentală ce le include pe toate celelalte, şi care este curăţia inimii — „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8). La această stare nu se poate ajunge decât prin credinţă desăvârşită şi luptă necurmată şi vigilentă împotriva tuturor formelor şi aspectelor răului, care începe din gândurile noastre proprii. De aceea Mântuitorul îndeamnă: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi…“ (Mt. 5, 48). Pentru a ajunge la desăvârşire, în scopul mântuirii şi unirii omului cu Dumnezeu, perspectivă supremă a învăţăturii evanghelice, nu există alternativă: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona“ (Matei 6, 24). Evanghelia tipărită la Mănăstirea Neamţ, în 1821, de către mitropolitul Veniamin Costache (care a şi înfiinţat tipografia de la Neamţ), este considerată cea mai mare carte din România şi un monument de cultură naţională. Este „monument“ şi pentru mărimea ei neobişnuită (45/32 cm) şi pentru valoarea ei artistică. E tipărită cu matriţe ornate şi efigizate (diverse scene biblice şi portrete) din lemn de păr, cuprinzând 400 de ilustraţii în roşu şi negru. Este legată în piele cu cheutori metalice, realizate cu mare măiestrie. Se apreciază că această carte-unicat, Evanghelia de la 1821, adevărată comoară a bibliotecii Mănăstirii Neamţ, este şi cea mai scumpă carte din România.

Pilda zilei

Cine clevetește și cine tace de fapt?

Zis-a un stareț: este un om care pare că tace, dar inima lui osândește pe alții – unul ca acesta, de fapt, totdeauna vorbește – și este altul care vorbește de dimineață până seara, dar tăcerea o păzește; adică nu vorbește nimic fără de folos!