Sfinții zilei

†) Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur; Sfânta Marciana împărăteasa

Aducerii moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur,  se face pomenirea  în ziua de 27 ianuarie, când se aminteşte, de asemenea, de acuzaţiile aduse de acesta împărătesei Eudoxia, care şi-ar fi însuşit pe nedrept via văduvei Calitropia. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit de două ori din scaunul patriarhal, iar după un timp a fost rechemat în scaun. A treia şi cea din urmă dată a fost trimis la Cucus. De aici, a fost dus la Aravissos şi apoi la Pitius, unde a murit, în anul 407 d.H. Ioan Gură de Aur fost îngropat în Comane. În anul 434 d.H., unul dintre ucenicii săi, Proclu, ajungând patriarh de Constantinopol (434-447 d.H.), i-a cerut voie împăratului Teodosie cel Mic (408-450), fiul împăratului Arcadie, să aducă în capitala Imperiului Bizantin trupul Sfântului Ioan Gură de Aur. Şi astfel, în anul 438, creştinii au reuşit să aducă trupul sfântului în Constantinopol. Astfel, acestea au fost luate şi puse într-o raclă de aur, iar când soborul a ajuns la Constantinopol, toți locuitorii, în frunte cu împăratul și patriarhul, au ieșit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului. Însuşi împăratul a îngenuncheat şi s-a rugat cu lacrimi ca Sfântul Ioan să ierte fărădelegea mamei sale, Eudoxia, care fusese pricina morţii lui. Moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost depuse mai întâi în biserica Sfântului Apostol Toma, numită “a lui Amantie”, iar mai târziu în biserica Sfânta Irina. A doua zi, dis-de-dimineaţă, sfintele moaşte au fost depuse în biserica Sfinţii Apostoli. Potrivit Tradiţiei, în momentul în care au fost aşezate în această din urmă biserică, din gura Sfântului Ioan s-ar fi auzit cuvintele: “Pace tuturor!”                                                                                                                         

Racla purtând trupul Sfântului Ioan a fost îngropată în Sfântul Altar, lângă racla cu moaştele Sfântului Grigorie Teologul. După venirea cruciaţilor la Constantinopol, moaştele Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Grigorie Teologul au fost duse la Veneţia, apoi la Roma. Cinstitul trup al Sfântului Ioan Gură de Aur a fost aşezat mai întâi într-un pridvor al unei biserici medievale, închinată Sfântului Apostol Petru. Mai târziu, în ziua de 1 mai 1626, acestea au fost mutate în marea catedrală a Sfântului Petru din Roma, într-o capelă special amenajată. După 800 de ani, moaștele celor doi sfinți au ajuns să fie înapoiata Bisericii din Constantinopol. Acestea au fost restituite Bisericii Constantinopolului în data de 27 noiembrie 2004, de către Papa Ioan Paul al II-lea. Moaștele Sfântului Ioan Hrisostom, transportate într-o raclă legată cu panglică roșie, si ale Sfântului  Grigorie Teologul, așezate într-o racla legata cu panglica galbenă, se află astăzi în Biserica Sfântului Gheorghe din Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.  În anul 1997, Silvano Piovanelli, Cardinalul Florentei, a dăruit Bisericii Ortodoxe Romane o părticică din moaștele Sfântului Ioan Gura de Aur, care se afla momentan în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

„O, luminătorule a toată lumea, prea­bunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor nea­muri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruieștene iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin!”

Gândul zilei

„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți.” – Cuvinte Duhovnicești ale Sfântului Ioan Gură de Aur

Știai că?

Moaște, adică Sfintele moaște sunt trupurile sau rămăşiţele trupeşti ale sfinţilor, despre care Biserica ne învaţă că ele conţin aceleaşi daruri dumnezeieşti şi puteri supranaturale care au însufleţit pe sfinţi cât au fost în viaţă, puteri care se păstrează şi după moarte în trupurile lor neputrezite. Creştinii cinstesc sfintele moaşte ca şi pe sfinţi. De asemenea cinstesc relicvele (rămăşiţele sfinte) adică lucrurile, obiectele provenite de la sfinţi şi care le-au aparţinut, au rămas de la ei şi ne amintesc de ei. Aşa sunt de ex. relicvele sfinte de la Mântuitorul (coroana de spini şi giulgiul, aduse de cruciaţi şi păstrate în unele biserici din Apus) ca şi rămăşiţele din lemnul sfânt al Sfintei Cruci, relicve de la Sf. Fecioară Maria (brâul şi omoforul) care se păstrau în biserica Vlahernelor din Constantinopol, lanţul cu care a fost legat Sf. Petru (se păstrează în biserica „Sf. Petru în lanţuri“ din Roma) ş.a. Relicvelor li se acordă aceeaşi cinstire ca şi acelora cărora le-au aparţinut, aşa cum de ex. păstrăm cu grijă şi pietate lucruri care ne amintesc de părinţii noştri sau de cei dragi, care au dispărut. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre minuni făcute prin rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, aşa cum vedem în Vechiul Testament minunea învierii unui mort care fusese atins de moaştele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Biserica a cinstit din primele timpuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu grijă şi zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu tradiţia s-a păstrat, dovadă că în altarul fiecărei biserici, când se construieşte, se pun părticele din sfinte moaşte la piciorul Sfintei Mese, precum şi în Sfântul Antimis, care stă pe Sfânta Masă, în altar.

Pilda zilei

 Răspunsul potrivit

La poarta unei cetăţi stătea un bătrân înţelept şi numai el putea lăsa înăuntru pe cei care nu erau de acolo. Într-o zi, în faţa cetăţii se opri un nobil, cu o suită aleasă şi bogată. I-a spus bătrânului că vrea să se stabilească acolo, iar bătrânul l-a întrebat de ce şi-a părăsit cetatea lui.
Fiindcă acolo sunt oameni răi, avari, invidioşi, trufaşi! i-a răspuns nobilul.
Dar nu ştiu ce cauţi pe aici, dacă ai tăi erau aşa, nici nu ştii cât de răi sunt cei de aici. Când te vor vedea atât de bogat, în prima noapte îţi vor fura toată averea.
Bărbatul a plecat supărat mai departe.
Înspre sfârşitul zilei s-a înfiinţat în faţa bătrânului un alt bărbat, mai modest şi fără alai. La fel, voia să se stabilească în acea cetate. Bătrânul i-a pus aceeaşi întrebare.
A trebuit să plec din cetatea mea fiindcă le-am greşit celor de acolo. Ei sunt oameni buni, credincioşi, generoşi, însă purtarea mea i-a supărat şi acum nu mai am curajul să îi privesc în ochi.
Pofteşte înăuntru: în cetatea aceasta sunt oameni şi mai buni decât acolo de unde vii tu.
După ce tânărul acela a trecut de poartă, un negustor care auzise ambele discuţii i-a spus bătrânului:
Ar trebui să îţi fie ruşine! I-ai minţit pe amândoi.
Bătrânul a zâmbit şi i-a răspuns:
Nu am minţit pe nimeni. Eu doar le-am răspuns după potriva fiecăruia fiindcă fiecare vede lumea aşa cum e sufletul său.
 

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău