Sfinții zilei
Înainte-prăznuirea Nașterii Maicii Domnului; Sfântul Mucenic Sozont; †) Sfântul Cuvios Simeon și Amfilohie de la Pângărați.
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea în apropierea orașului Piatra Neamț. Din tinerețe alege viața monahală, intrând în Mănăstirea Bistrița. După multă ascultare și nevoință s-a retras împreună cu încă doi ucenici ai săi, într-o poiana în apropierea pârâului Pângărați, unde construiește o chilie, devenind cunoscută sub numele de „Sihăstria lui Simeon”. Sfântul Voievod Ștefan cel Mare auzind de nevoința Cuviosului, i-a dăruit ajutor să construiască o bisericuță din lemn cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. La sfințirea ei, cuviosul Simeon a fost hirotonit preot, devenind primul întemeietor al Mănăstirii Pângărați, ce sa numit până în 1508 Schitul lui Simeon. Aici a sporit în nevoință și rugăciune, fiind învrednicit de darul vindecării și înaintea vederii. De binecuvântare se bucura și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care-i cerea sfatul pentru el și pentru țară. În toamna anului 1476 s-a mutat la cele veșnice, fiind îngropat la Mănăstirea Cașva, din ținutul Mureșului, unde a fost nevoit să se stabilească după năvălirea turcilor asupra Moldovei. După așezarea păcii în țară, Voievodul Ștefan cel Mare, i-a adus moaștele în visteria sa cu cinste, apoi le-a îngropat în Cetatea Sucevei. Biserica Ortodoxă la canonizat pe Cuviosul Simeon la data de 7 martie 2008, rânduind zi de pomenire pe 7 septembrie.
Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângărați s-a născut în anul 1487, în Țara de sus a Moldovei. De tânăr a intrat în viața monahală la Mănăstirea Moldovița. A venit la Mănăstirea Pângărați în anul 1508, unde a condus obștea timp de 56 de ani. Aici din povestiri se spune că Voievodul Alexandru Lăpușneanu a avut o arătare dumnezeiască în care patronul și ocrotitorul mănăstirii Sfântul Dimitrie i-a cerut Domnitorului să zidească la Pângărați o biserică în numele său pe locul celei vechi. Această Sfântă Mănăstire s-a zidit și s-a sfințit de către Mitropolitul Sucevei Grigorie în anul 1560. Cuviosul Amfilohie simțind că se apropie sfârșitul vieți s-a retras la Mănăstirea Moldovița, unde a mai ostenit încă patru ani, trecând la cele veșnice în 1570 în data de 7 septembrie. Cuviosul Amfilohie fiind cinstit încă din viață ca sfânt, părinții celor două mănăstiri, Moldovița și Pângărați, îl prăznuiesc anual la data adormirii sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.
Rugăciunea zilei
Rugăciune la Înainteprăznuirea Nașterii Maicii Domnului
„Eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta. Și Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere. Și Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti. Și cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii. Și în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.” Amin!
Gândul zilei
„Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decât este omul însușii față de sine.” –Sfântul Iustin Popovici
Știai că?
Mitra este un acoperământ de cap de origine persană, fiind confecționată din țesături fine, cu broderii cu fir metalic și aplicații de pietre prețioase, purtate la slujbe religioase de către ierarhi, arhierei și de unii arhimandriți. Mitra purtată de ierarhii are o formă sferică, cu o cruce în vârf, este o podoabă împărătească. Mitra arhierească este făcută din stofă scumpă cusută cu fir de aur sau argint și în partea din față are o iconiță cu Mântuitorul, iar în cele patru părți sunt cei patru evangheliști, simbolizând cununa de spini, care s-a pus pe capul Mântuitorului. În vechile timpuri mitra se mai numea și cordică de mătase, lână sau lamă de aur, a fost introdusă în biserica creștină de către Episcopii creștini din timpuri apostolice. Mărturiile spun că însușii Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și-ar fi împodobit fruntea cu o foaie de aur , când înălța rugăciuni lui Dumnezeu. Mitra papală se mai numește tiară sau triregnum și are formă triunghiulară.
Pilda zilei
Bogaţii şi săracii
Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase. Nu-şi putea crede ochilor … Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul. Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el. Când aceştia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
– Voi sunteţi cei mai bogaţi oameni din regatul meu. Aveţi atâta avere încât aţi putea să vă construiţi fiecare câte o casă numai din aur. Dar dacă v-aţi uita şi în jurul vostru, aţi vedea că sunt oameni care mor de foame, care o duc rău, fiindcă voi nu vă îngrijiţi de treburile cetăţii. Afară este plin de oameni ce vor să muncească pentru o pâine, dar voi îi refuzaţi. Doar de voi înşivă depinde ca aceşti oameni să o ducă mai bine. Puteţi să îi ajutaţi şi vă poruncesc să o faceţi!
După câteva zile, regele a văzut că nimic nu se schimbase. Chemându-i iarăşi la el pe cei mai bogaţi dintre supuşii săi, le-a spus:
– Văd că nu aveţi suflet! Cum de nu vă e milă de cei ce se luptă cu greutăţile, zi de zi?! Dacă nu o faceţi voi, atunci o s-o fac eu! Iată ce poruncesc: de azi înainte, pentru fiecare sărac mort de foame, în regatul meu, va fi omorât şi un bogătaş! De mâine, ne vom întâlni în fiecare seară şi, dacă aflu că, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sorţii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru că voi înşivă vă faceţi vinovaţi de moartea acelui om, căci l-aţi fi putut ajuta, dar n-aţi făcut-o. Ne vedem mâine seară!
Se spune că, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!
“Nu invidia gloria celui păcătos, căci nu ştii care va fi sfârşitul lui. (…) Judecata este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă” (Sfânta Scriptură)
