Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului; Sfântul Cuvios Luca din Elada.
Sfântul Partenie a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare, și era fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole. Neînvățând carte la vreme, Partenie ducea viața unui om de rând. Se îndeletnicea însă cu toată lucrarea faptelor bune. Fiind pescar, se ostenea pe vreme bună și pe vreme rea, ca să poată fi de folos și să ajute, făcând daruri, căci socotea mai de preț binele și mulțumirea semenilor săi decât binele și mulțumirea sa. Sfântul Partenie se făcuse vestit în tot ținutul acela pentru evlavia și bunătatea sa cele ascunse, pe care le luase în dar de la Dumnezeu. Aflându-l fericitul Filip, Episcopul Melitopolei, că avea darul facerii de minuni, la vârsta de 18 ani, a poruncit unor dascăli de seamă să-l învețe citirea Sfintelor Scripturi, apoi l-a hirotonit preot în cetate. Făcându-se chip și pildă tuturor cu binefacerile sale. Partenie a fost sfințit episcop al orașului Lampsac (vechea Pitiusa din Misia, Asia Mică), de către Ahile, Mitropolitul Cizicului. Și așa, păstorind cu înțelepciune și cu dăruire Biserica lui Hristos, sporind numărul drept-credincioșilor și pe mulți păgâni aducându-i la dreapta credință, la adânci bătrâneți și încununat de fapte bune, Sfântul Ierarh Partenie s-a mutat în pace la Domnul în anul 318 și a fost înmormântat în Lampsac în biserica zidită de el.
Sfântul Cuvios Luca s-a născut în satul Castoria din Focida, Grecia. Părinții săi, Ștefan și Eufrosina, veniseră aici din insula Egina (golful Saronic), Cuviosul Luca stând o perioadă într-una din mănăstirile Tesaliei. Mai târziu s-a călugărit și s-a retras într-o sihăstrie din muntele Ioaniptra, unde se afla o biserică închinată Sfinților Cosma și Damian. Sporind în viața duhovnicească, Luca a fost învrednicit cu darul tămăduirii, al proorocirii și al înainte-vederii. Din cauza năvălirii agarenilor, Cuviosul Luca s-a retras în insula Ampia și apoi într-un loc numit Sotirie, unde împreună cu alți călugări a înființat o mănăstire. Dumnezeu l-a învrednicit, de asemenea, pe Cuviosul Luca să-și cunoască mai dinainte sfârșitul. Cu opt zile înainte de a muri, a chemat pe Cuviosul Grigorie preotul și a poruncit să-l îngroape chiar în chilie, zicând: „Să mă îngropi chiar în locul acesta în care mă aflu, că Dumnezeu vrea să-l preamărească întru slava numelui Său!”
Sursa: Realitatea Spirituala