Biserica ortodoxă îl prăznuiește sâmbătă, 5 septembrie, pe Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Preot la Templul din Ierusalim, acesta este prezentat în Evanghelia după Luca drept cel căruia Arhanghelul Gavriil i-a vestit că soția sa, Elisabeta, va naște un fiu, deși amândoi erau înaintați în vârstă.
Cine a fost Sfântul Zaharia
Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, este prăznuit de biserica ortodoxă la 5 septembrie. Viața sa este legată de nașterea celui care avea să pregătească poporul pentru venirea Mântuitorului și să fie cunoscut drept Înaintemergătorul Domnului, potrivit doxologia.ro.
Zaharia era preot, iar soția sa, Elisabeta, era rudă cu Maica Domnului. Potrivit relatării din Evanghelia după Luca, cei doi duceau o viață credincioasă, dar nu aveau copii și ajunseseră la o vârstă înaintată.
În timp ce slujea la templu, Zaharia a primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că Elisabeta va naște un fiu, căruia îi va pune numele Ioan. Îngerul i-a vestit totodată misiunea copilului: aceea de a pregăti oamenii pentru venirea Domnului.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Zaharia 2026
Ziua de 5 septembrie este un prilej de rugăciune, reculegere și apropiere de valorile creștine, fiind respectată prin participarea la slujbele oficiate în lăcașurile de cult.
Unul dintre cele mai importante obiceiuri este mersul la biserică și rostirea rugăciunilor pentru sănătate, pace și binele familiei. Credincioșii pot aprinde lumânări și pot participa la Sfânta Liturghie, în semn de credință și recunoștință. Pentru cei care țin rânduielile bisericești, sărbătoarea reprezintă și un moment potrivit pentru liniște sufletească și reflecție.
De asemenea, faptele bune și ajutorarea celor aflați în nevoie sunt gesturi care se potrivesc spiritului acestei zile. Credincioșii sunt încurajați să fie mai aproape de familie și de cei care au nevoie de sprijin, să evite certurile, conflictele, vorbele rele și comportamentele care pot tulbura pacea unei zile de sărbătoare.
În anumite comunități se păstrează obiceiuri populare transmise din generație în generație, însă acestea au un caracter local și nu trebuie asimilate rânduielilor bisericești.
