Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul este pomenit în fiecare an, pe 29 septembrie, în calendarul creștin ortodox. Originar din Corint, acesta a ales încă din tinerețe viața monahală și a petrecut decenii în mănăstiri și în pustie, fiind cunoscut pentru nevoință, rugăciune și, potrivit tradiției, pentru darul vindecării bolnavilor.

Cine a fost Sfântul Chiriac Sihastrul, pomenit pe 29 septembrie

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul este sărbătorit la 29 septembrie, zi în care este pomenit în calendarul creștin ortodox. În aceeași zi, calendarul ortodox îi mai amintește pe Sfântul Mucenic Petronia, iar credincioșii marchează Duminica a 19-a după Rusalii.

În calendarul greco-catolic, 29 septembrie este Duminica a 19-a după Rusalii și ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul. În calendarul romano-catolic este Duminica a 26-a de peste an și sunt sărbătoriți Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael.

A intrat în monahism la 18 ani

Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Chiriac s-a născut în Corint, într-o familie creștină. Tatăl său, Ioan, era preot, iar mama sa se numea Evdochia. S-a născut în timpul împăratului bizantin Teodosie al II-lea, care a domnit între anii 408 și 450.

La vârsta de 18 ani, Chiriac a plecat la Ierusalim și a ales viața monahală. A petrecut următoarele decenii în mai multe obști monahale, unde s-a remarcat prin ascultare, disciplină și viață de rugăciune.

În perioada în care a trăit în mănăstire și a îndeplinit ascultarea de canonarh, tradiția consemnează că nu se mânia și își respecta cu strictețe rânduiala zilnică.

Viața în pustie și tradiția vindecărilor

La vârsta de 70 de ani, Sfântul Chiriac s-a retras în pustie, împreună cu unul dintre ucenicii săi. Aici, potrivit relatărilor din „Viețile Sfinților”, a devenit cunoscut pentru darul tămăduirii bolnavilor.

Cei doi s-au stabilit în pustia Hatufa, unde condițiile de viață erau dificile. Plantele pe care le găseau pentru hrană erau foarte amare. Tradiția spune că, după rugăciunea Sfântului Chiriac, acestea au devenit dulci și au putut fi consumate.

Relatarea consemnează și un episod în care ucenicul său a pregătit verdețurile fără binecuvântarea bătrânului. După ce a gustat din ele, amărăciunea puternică l-ar fi făcut să-și piardă glasul. Sfântul Chiriac s-a rugat pentru el și, după ce i-a dat Sfintele Taine, ucenicul și-ar fi revenit.

Cuviosul Chiriac, chemat într-o mănăstire

Vestea despre viața și virtuțile sale a ajuns și la monahii uneia dintre mănăstirile întemeiate de Sfântul Hariton. Aceștia treceau printr-o perioadă dificilă, marcată, potrivit tradiției, de lipsuri și boli, și i-au cerut Sfântului Chiriac să vină în mănăstirea lor.

Cuviosul a acceptat și s-a stabilit într-o peșteră sihăstrească în care, potrivit tradiției, viețuise și Sfântul Hariton. Chiar și la o vârstă înaintată, și-a continuat viața de rugăciune și nevoință.

La 99 de ani, Sfântul Chiriac s-a retras din nou în pustie, unde a rămas încă opt ani. Spre sfârșitul vieții, la rugămințile fraților, s-a întors în peștera Sfântului Hariton.

A murit la vârsta de 109 ani

Descrierile păstrate în „Viețile Sfinților” îl prezintă pe Chiriac drept un om care, chiar și la bătrânețe, continua să se roage și să muncească, evitând să stea fără ocupație.

Cu puțin timp înainte de moarte, a fost cuprins de o boală trupească. Și-a chemat egumenul și pe ceilalți monahi, cărora le-a oferit ultimele sale îndemnuri și i-a binecuvântat.

Potrivit relatării hagiografice, Sfântul Chiriac și-a ridicat mâinile către cer și s-a rugat pentru frați, apoi și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, la 29 septembrie.

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul a murit la vârsta de 109 ani. După moartea sa, monahii i-au îngropat trupul și l-au pomenit prin rugăciuni și cântări, cinstindu-i îndelungata viață de nevoință.