SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC CLEMENT, EPISCOPUL ANCIREI. SFÂNTUL MUCENIC AGATANGHEL

SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC CLEMENT, EPISCOPUL ANCIREI. SFÂNTUL MUCENIC AGATANGHEL
Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei; Sfântul Mucenic Agatanghel; Sfinții Părinți de la Sinodulal VI-lea Ecumenic
Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei; Sfântul Mucenic Agatanghel; Sfinții Părinți de la Sinodulal VI-lea Ecumenic.
Sfântul Clement era din Ancira Galatiei (astăzi Ankara, în Turcia), s-a născut din tată păgân și mamă creștină, cu numele de Sofia, către anul 258. De la vârsta de 12 ani, după moartea părinților săi, s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, iar pentru viața lui înțeleaptă a fost făcut preot la 18 ani și arhiereu la 20 de ani. Și se nevoia cu propovăduirea dreptei credințe, pe timpul domniei păgânilor împărați Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), amândoi aprigi prigonitori ai creștinilor. Fiind prins, a suferit cumplite chinuri de la dregătorul Ancirei, care, uimit de răspunsurile lui și de tăria cu care primea chinurile, l-a trimis la Roma, la împăratul Dioclețian. Acolo, după ce a fost iarăși torturat, a fost aruncat în temniță, unde a botezat pe mulți păgâni care văzuseră chinurile lui, printre care și pe Agatanghel, roman de neam. Apoi a fost trimis împăratului Maximian, în Nicomidia, împreună cu alți creștini, iar Agatanghel s-a ascuns în corabia care îl ducea pe Sfântul Clement, deoarece nu voia să se despartă de el, însoțindu-l până la sfârșitul mucenicesc.Fericiții Clement și Agatanghel, stând în fața a doi împărați și a nouă guvernatori, în felurite cetăți și mărturisind cu tărie credința lor în Hristos, au fost dați la tot felul de chinuri. După ce au îndurat temnița și chinurile vreme de 28 de ani, au fost duși iarăși în Ancira, unde Sfântul Agatanghel a fost ucis într-o zi de 5 noiembrie prin tăierea capului, după multe chinuri. Iar Sfântul Clement, sosind luna ianuarie, a ieșit din temniță prin voia lui Dumnezeu și a început să slujească Liturghia într-o peșteră unde se adunau creștinii. În 23 ianuarie, anul 312, prorocind despre moartea sa și despre apropiata pieire a împăraților păgâni, Sfântul a fost ucis de dregătorul Ancirei chiar în fața Sfântului prestol, împreună cu diaconii săi, Hristofor și Hariton. Biserica pomenește și pe Sfântul Agatanghel în aceeași zi de 23 ianuarie, ca pe unul ce a fost părtaș pătimirilor de mulți ani ale Sfântului Clement. Moaștele Sfântului Clement al Ancirei au fost mutate la Constantinopol, în două biserici închinate lui, de unde o parte a fost furată și dusă în Apus de cavalerii Cruciadei a patra (anul 1204), iar cealaltă parte se află acum în Grecia (la Mănăstirile Prussos, în Evritania, Zografu, pe Muntele Athos și Faneromeni în insula Salamina).
Sinodul al VI-lea Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în anii 680-681, fiind convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Nou. Cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol, acesta a condamnat erezia monotelită. La un secol aproape după Sinodul de la Calcedon, datorită faptului că populația care nu a îmbrățișat hotărârile și a rămas monofizită era la extremitățile imperiului, Împăratul Heraclius s-a confruntat cu infidelitatea acestor populații față de Imperiul Bizantin, perșii pătrunzând practic în interiorul imperiului și cucerind toate teritoriile ocupate de populația aceasta monofizită. Atunci el a găsit o soluție de compromis pentru a-i uni pe monofiziți cu ortodocșii îmbrățișând o învățătură greșită din Egipt, numită monotelită, care arăta că în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos ar exista o singură voință, o singură lucrare. Pe parcursul timpului, până în anul 689 când împăratul Constantin al IV-lea Pogonatul a avut înțelepciunea să convoace un sinod ecumenic pentru a înlătura această erezie au avut loc foarte multe dezbateri, foarte multe activități de apărare a învățăturii corecte din partea unor Sfinți Părinți printre care s-a evidențiat în mod cu totul deosebit Sfântul Maxim Mărturisitorul. Împărații bizantini optau pentru acest compromis pentru a păstra plinătatea Bisericii și unitatea imperiului. Numai că înțelepciunea de care a dat dovadă Împăratul Constantin al IV-lea, supranumit și Pogonatul, a fost spre binele Bisericii. Acesta a convocat al VI-lea Sinod Ecumenic în Sala Boltită a Palatului Imperial Trulan, drept pentru care s-a numit Sinodul I Trulan la 9 noiembrie 680. Lucrările s-au desfășurat pe parcursul a 18 ședințe până la 16 septembrie 681, s-au promulgat 102 canoane și s-au evidențiat în special apărătorii Ortodoxiei, Patriarhul Gheorghe al Constantinopolului cu suita sa de episcopi, dar și episcopul Romei Papa Agaton care a acționat prin intermediul unor preoți pe care i-a delegat. Au participat 174 de părinți episcopi și învățătura de credință care s-a formulat a fost aceea că în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos există două voințe sau energii: voința omenească, voință dumnezeiască. Voința omenească și lucrarea omenească urmând întru totul voinței și lucrării dumnezeiești.”
Pomenirea Sfinților Părinți de la al șaselea Sinod Ecumenic se mai face și în a noua duminică de după sărbătoarea Rusaliilor.
Știai că?
Sinod în cadrul instituției Bisericii, este adunarea episcopilor (ierarhilor) în scopul de a dezbate problemele ei specifice. Problemele de doctrină și de disciplină (canonice), care stau la baza întregii Biserici creștine, s-au fixat în răstimpul primelor opt veacuri, în cadrul celor șapte Sinoade ecumenice, numite astfel pentru că episcopii participanți reprezentau întreaga Biserică din imperiu (și din Răsărit și din Apus), Sinoade pe care Biserica Ortodoxă le recunoaște și le respectă hotărârile. După înființarea Statelor naționale, Biserica Ortodoxă s-a organizat de sine în fiecare Stat. Astfel s-a organizat și Biserica Ortodoxă Română, având ca for suprem Sfântul Sinod (la care participă ierarhii din toate provinciile țării), pentru rezolvarea problemelor ei generale, de ordin spiritual, disciplinar și administrativ, cu atribuția de a păstra unitatea dogmatică, canonică și a cultului, atât în Biserica Ortodoxă Română, cât și cu Biserica Ecumenică a Răsăritului și cu celelalte Biserici Ortodoxe. În Biserica Ortodoxă, Sinodul este compus din: patriarh, mitropoliți, arhiepiscopi, arhierei vicari, episcopi, episcopi vicari, vicari patriarhali. Președinte este patriarhul. Sinodul se întrunește în două sesiuni anuale, iar la nevoie se convoacă în sesiune extraordinară. La consfătuirile Sfântului Sinod pot fi chemați reprezentanți ai clerului (de mir și mănăstiresc) și ai învățământului teologic.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























