Sărbătoarea zilei, 17 ianuarie. Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, începătorul vieții călugărești

Sărbătoarea zilei, 17 ianuarie. Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti
Cuviosul ANTONIE CEL MARE s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc
Anual, pe data de 17 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, considerat de tradiția monastică drept cel mai popular ascet și începătorul vieții călugărești.
Împreună cu Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare, SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE este apreciat ca fiind întemeietorul monahismului creștin. Trăitor în secolul al III-lea și la începutul secolului al IV-lea, Sfântul Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an, în toate tradițiile creștine, la data de 17 ianuarie.
Cuviosul ANTONIE CEL MARE s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-o familie de țărani creștini înstăriți. În copilărie, Sfântul prefera să meargă frecvent cu părinții la biserică decât să-ți petreacă timpul cu copiii de vârsta lui.
Astfel, el a învățat de la părinți și de la bunici credința în Hristos. După moartea părinților, pe când el împlinise vârsta de 20 de ani, s-a ocupat de educația sorei sale minore. Când în biserică tânărul Antonie a auzit cuvântul Evangheliei, care spune : „De voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale și urmează Mie (Matei 19,21), a fost impresionat de aceste cuvinte și a urmat îndemnul Evanghelistului.
Și-a împărțit partea sa de avere săracilor, iar mai târziu a procedat la fel cu moștenirea sorei lui, pe care a lăsat-o în grija unei comunități de fecioare. Urmând sfatul unui ascet bătrân, Cuviosul a viețuit o vreme într-o colibă la marginea satului natal Coma. În anul 285, când a împlinit vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie s-a stabilit într-o fortăreață izolată numită.
Pispir, la marginea deșertului din Munții Tebaidei, unde a trăit până-n anul 306.
SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE și-a dorit să fie izolat complet de lume, după modelul pustnicilor deșertului și ducea o viață foarte aspră: primea pâine prin acoperișul casei de două ori pe an, deoarece ușa de la intrare era zidită.
După multă muncă de convingere, de teama ereticilor arieni, ucenicii săi l-au determinat să părăsească fortăreața. În timp, s-a dus vestea despre viața aspră pe care Cuviosul o ducea, iar contemporanii săi îl considerau pe Antonie părintele spiritual al călugărilor din mai multe colonii monahice din deșertul Egiptului, printre care cele din Nitria și Schit. Pe credincioșii care veneau la el să-i ceară un sfat, Sfântul Antonie îi îndruma să îmbrățișeze viața monahală.
În jurul anilor 310, Cuviosul a făcut o călătorie la Alexandria, pentru a-i încuraja pe creștinii prigoniți în timpul persecuțiilor romane, din vremea împăratului roman Maximian.
Marele pustnic a trecut la viața veșnică în anul 356, când împlinise vârsta de 105 ani. El a lăsat în urmă un număr impresionant de ucenici asceți în lumea întreagă, cărora le-a lăsat cuvântul de învățătură : Să creadă în Iisus și să fugă de ispitele și de înșelăciunile diavolești.
Interesant este faptul că SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE răspundea în scris mesajelor primite de la credincioșii din toate categoriile sociale. În timp, ucenicii săi au ridicat o mânăstire pe locul unde Sfântul și-a petrecut ultimii ani de viață.
Testamentul său
Înainte de a muri, SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, pe care să nu-l descopere nimeni. Respectând întocmai dorința părintelui lor duhovnicesc, ucenicii au îngropat trupul Cuviosului încât, secole de-a rândul, nimeni nu l-a descoperit.
Abia în ultimii ani, în urma cercetărilor făcute pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Antonie din Egipt, constructorii au ajuns la concluzia că mormântul cu moaștele Sfântului s-ar afla sub Sfânta Masă a bisericii centrale a mănăstirii.
Respectând dorința Cuviosului, care le spunea ucenicilor în testament:”Voi îngropați trupul meu, nimeni să nu știe locul, afară de voi singuri. Iar eu la Învierea morților îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul”, mormântul a rămas pecetluit.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























