Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul; Sfânta Euvula, mama Sfântului Pantelimon.
Sfântul Ioan Scărarul a fost fiul lui Xenofont şi al Mariei, având doi fii, pe Ioan şi Arcadie. Mergând la şcoală în Berit (azi Beyrut) în Fenicia, o furtună a scufundat corabia cu care călătoreau. Prin voia lui Dumnezeu ei au scăpat cu viaţă, ajungând în părţi diferite. S-au călugărit amândoi, Ioan şi-a păstrat numele, Arcadie s-a numit Gheorghe. După o perioadă s-au întâlnit cu părinţii lor la Ierusalim, care au intrat şi ei în monahism. Cuviosul Ion Scărarul s-a născut în anul 523, în Palestina. Dorind să urmeze pilda vieţii Cuvioşilor Antonie şi Ilarion, s-a retras în Muntele Sinai la bătrânul pustnic Macarie, în Mănăstirea Sfânta Ecaterina. După patru ani de noviciat, tânărul a fost primit în rândul călugărilor. După moartea Cuviosului Macarie, petrecută după 19 ani de la venirea sa în mănăstire, Ioan hotărăşte să se dedice şi mai mult rugăciunii şi contemplaţiei, retrăgându-se într-o chilie săpată în munte, la o distanţă de câţiva kilometri de mănăstire, unde a dus o viață aspră vreme de peste 40 de ani. A fost vreme îndelungată egumen al mănăstirii din Muntele Sinai. El este autorul lucrării „Scara”, carte care ne descrie viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu. „Scara” a fost tradusă în limba română de părintele Dumitru Stăniloae și se află cuprinsă în volumul al IX-lea al Filocaliei. Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul a patra duminică din Postul Sfintelor Paști. Scara a fost introdusă în slujbele Bisericii, la mănăstiri citindu-se în întregime, pe durata Postului Mare. Sfântul Ioan Scărarul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului ca a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția și cultura sa, este numit și Ioan Școlasticul. Numele de „Scărarul” sau Climacus, vine de la principala sa operă, intitulată Scara Paradisului. Sfântul Ioan Scărarul, trece la Domnul în 30 martie 605.
Sfânta Euvula, mama Sfântului Pantelimon este pomenită pe 30 martie. Deși soțul său era senator păgân, ea îmbrățișase tainic credința în Hristos, crescându-și copilul în dragostea lui Dumnezeu, trecând la cele veșnice pe când Pantelimon era încă copil.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfântului Ioan Scărarul
„Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtatorule de Dumnezeu, părintele nostru Ioan; și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credința. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucreaza prin tine tuturor tămăduiri.Amin!”
Gândul zilei
„Acest „miluiește-mă” este medicament pentru toate bolile. Una din patimile vremurilor noastre este împrăștierea minții, răvășirea gândurilor. Ce trebuie să facem pentru a ne vindeca de acest duh al împrăștierii? Răspândirea minții, adică hoinărirea minții după cum zic Sfinții Părinți, se poate lupta prin rostirea neîncetată a rugăciunii. De aceea Sfinții Părinți au lăsat această scurtă rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă”. Iar acest „miluiește-mă” este medicament pentru toate bolile. Au lasat această rugăciune pentru a ne ajuta a nu rosti rugăciuni lungi, deoarece mintea se răspândește; astfel mintea ia putere spre a nu se răspândi. Mintea se mișca neîncetat, chiar și în timpul somnului. De aceea aveți vise pentru ca mintea este tot timpul în lucrare. De aceea Sfinții Părinți spun că prin rugăciunea neîncetata se combate această răspândire a minții. – Cuvânt din Sfântul Munte, Omiliile Arhimandritului Efrem
Știai că?
Scara Raiului sau Scara Dumnezeiescului urcuș este un tratat ascetic scris de Sfântul Ioan din Sinai cunoscut sub numele de Sfântul Ioan Scărarul. Scara este scrisă pentru monahi și a devenit în lumea ortodoxă una dintre lucrările cele mai importante pentru credincioșii care vor să urce pe această scară care duce la mântuirea sufletului. În România sunt mai multe traduceri ale Scării, care are 30 de trepte. Treptele Scării Sfântului Ioan Scărarul:
1. Despre lepădarea de lume
2. Despre neîmpătimire, adică neîntristare
3. Despre înstrăinare
4. Despre ascultare
5. Despre pocăință
6. Despre amintirea de moarte
7. Despre bucuria plânsului
8. Despre nemâniere și blândețe
9. Despre ținerea de minte a răului
10. Despre grăirea de rău
11. Despre limbuție și tăcere
12. Despre minciună
13. Despre trândăvie
14. Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul
15. Despre puritate și înfrânare
16. Despre iubirea de arginți
17. Despre sărăcia alergătoare către cer
18. Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)
19. Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun
20. Despre privegherea trupească și duhovnicească
21. Despre nebărbăteasca temere
22. Despre slava deșartă
23. Despre mândrie și blasfemie
24. Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie
25. Despre minunata smerenie
26. Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte anterioare.
27. Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului
28. Despre sfânta și fericita rugăciune
29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
30. Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea
Pilda zilei
„Dă-mi o minune!”
Doamnă, ia toți banii pe care îi am. Te rog, dă-mi o minune.”
Farmacista, surprinsă, l-a întrebat ce minune vrea și pentru ce.
Micuțul a răspuns: – Doctorul a spus că mama are nevoie de o minune pentru a se vindeca.
Iată toți banii pe care i-am economisit pentru a cumpăra o bicicletă, dar mai mult îmi iubesc mama și vreau să fie sănătoasă.
Vă rog să mă ajutați. Sunt suficienți acești bani?
Farmacista, foarte emoționată, a răspuns că nu are acea „minune”.
Apoi a adăugat că numai Iisus, Fiul lui Dumnezeu, are acel remediu special și l-a invitat să meargă la biserică să-l ceară.
Băiatul a alergat spre biserică. A ajuns în fața crucii lângă altar și în grabă și strigând a spus: Iisuse, dă-mi o minune!
Știu că ești pe cruce, că te doare și poate că nu ai timp pentru mine, dar doamna de la farmacie mi-a spus că ai miracolul să-mi vindeci pe mama.
Iată toți banii pe care i-am economisit pentru o bicicletă. Îți dau totul, dar te rog ajută-mă.
Din nefericire, Iisus nu a răspuns niciun cuvânt, așa că băiatul a strigat: Iisus!
Dacă nu mă ajuți, te pârăsc pe tine la mama ta și îi voi spune că nu vrei să mă ajuți. Haide Isuse, te rog, știu că și tu o iubești pe mama ta așa cum o iubesc eu pe a mea, ajută-mă, dă-mi minunea de care mama are nevoie. Promit să mă întorc cât mai repede posibil să te ajut să cobori de pe cruce. Preotul, care auzise conversația băiatului, s-a apropiat și l-a invitat să vorbească cu glas scăzut cu Isus. El a explicat că Hristos îl ascultă chiar dacă nu răspunde direct. Băiatul a închis ochii și și-a pus mânuțele împreunate și, între lacrimi, cu glas scăzut, a repetat aceeași rugăminte lui Iisus. Atins de copil, Părintele l-a însoțit acasă.
Pe porțiunea de drum dinspre biserica și casă, băiatul i-a explicat preotului cât de mult își iubește mama, ea este tot ce are și că i s-a spus că numai Iisus are minunea care o poate vindeca. Ajuns acasă, băiatul a fugit în dormitorul mamei sale și a găsit patul gol.
Cu neliniște a ieșit și a văzut-o în bucătărie, băiatul îi spune: Mami, te-ai trezit!
Și mama a zis: da fiule, doctorul pe care l-ai chemat a venit să mă viziteze și m-a vindecat, apropo, mi-a zis să te salut și m-a rugat să îți spun că și el își iubește foarte mult mama.
Preotul care a contemplat acea minune cu lacrimi în ochi i-a spus copilului: Iisus a răspuns la ceea ce ai cerut și a ajuns înaintea noastră.
Amintiți-vă că rugăciunea noastră este întotdeauna ascultată de Dumnezeu.
Sursa: Realitatea Spirituala
