Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică! 

Sfinții zilei

Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil; Sfântu Mucenic Montanus preotul și soția sa, Maxima; Sfinții 26 de Mucenici din Goția/Dacia.

Duminica a 4-a din Post (a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul); Ap. Evrei 6, 13-20; al Cuviosului : 5, 8-19; Ev. Marcu 9, 17-32 (Vindecarea fiului lunatic); a Cuviosului; Matei 4, 25; 5, 1-12 (Predica de pe munte – Fericirile);  glas 8, voscr.8.

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi odovania praznicului Bunei Vestiri. Odovanie se numește sfârșitul sărbătoririi unui praznic împărătesc sau a unui praznic mai deosebit. Sărbătoarea Bunei Vestiri este o sărbătoare mare rânduită în cinstea Maicii Domnului Alături de praznicul Bunei Vestiri se sărbătorește în Biserica Ortodoxă, la 26 martie, și Soborul Arhanghelului Gavriil.

Sfântul Gavriil este unul dintre cei şapte îngeri de mare sfat care stau înaintea Tronului lui Dumnezeu. Se spune că Arhanghelul Gavriil a fost cel care l-a învăţat pe Moise în pustiul Egiptului să scrie Cartea Facerii. Tot acesta i-a vestit Sfântului Proroc Zaharia că Elisabeta va naşte pe Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Sfintei Fecioare Maria. Sfântul Arhanghel Gavriil este pentru oameni îngerul milostivirii şi al bunăvoinţei dumnezeieşti. Fiinţă  de foc şi dăruită vederii slavei dumnezeieşti, Arhanghelul Gavriil a fost desemnat de Domnul ca „duh slujitor, trimis ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii“ (Evrei 1, 14). Potrivit Sfântului Proclu al Constantinopolului, numele lui înseamnă „Dumnezeu şi om” şi a fost rânduit de Dumnezeu să vestească tainele legate de Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Încununarea acestei misiuni a fost acel „Bucură-te!” adresat Maicii Domnului. Reprezentat în iconografia Bisericii Ortodoxe ca având în mâini floarea de crin, Sfântul Arhanghel Gavriil mai este sărbătorit şi la 8 noiembrie, împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, dar și pe 13 iulie, când sunt pomenite de minunile săvârșite de acesta.

Tot astăzi sunt pomeniți Sfântul Mucenic Montanus preotul și soția sa, Maxima, care au suferit moarte martirică în timpul persecuției împăratului roman Dioclețian, în cetatea Singidunum (azi Belgrad). Pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, guvernatorul a încercat să-l înduplece pe Montanus prin soţia sa, Maxima. Însâ întărită de harul dumnezeiesc, Sfânta Mucenică Maxima a cerut și ea să fie supusă la chinuri. Astfel, toate încercările de a-i abate din drumul pe care și l-au ales singuri au rămas zadarnice. Drept aceea, s-a poruncit să fie înecați în râul Sava.
În acest fel au primit cununile muceniciei preotul Montanus și soția sa, Maxima.  

Sfinţii 26 de mucenici care au pătimit în Goţia/Dacia, doi au fost preoţi: Vatus şi Virca; cu acesta din urmă au pătimit şi doi fii şi trei fiice ale lui; apoi unul, Aprilla, a fost monah; unsprezece au fost mireni: Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suiril, Seimvla, Terma, Filga; şi şapte femei: Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo şi Animais. Aceşti sfinţi au trăit pe vremea lui Iungurih, împăratul goţilor şi a lui Graţian, împăratul romanilor. Iar pentru dragostea lui Hristos au primit cununa muceniciei prin foc, atunci când Iungurih a dat poruncă să se dea foc bisericii în care se găseau adunaţi la rugăciune cei douăzeci şi şase de sfinţi mucenici. Tot atunci s-a mai întâmplat să ardă şi un om oarecare, al cărui nume nu s-a păstrat, care aducea prinosul lui la altar.

APOSTOLUL ZILEI

Efeseni 5, 8-19

Fraţilor, altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bine-plăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea zice: «Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos». Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

EVANGHELIA ZILEI

Matei 4, 25; 5, 1-12

În vremea aceea după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Iisus, văzând mulţimile, s-a suit în munte, a şezut jos şi ucenicii Săi au venit lângă Dânsul; iar El, deschizând gura Sa, îi învăţa zicând: fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când, din pricina Mea, vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri.

Rugăciunea zilei

Rugăciune puternică către Arhanghelul Gavriil

„O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desăvârşit lucrătorule, care cu numele şi cu fapta mărturiseşti puterea Celui-Preaînalt, către puţinătatea omenească apleacă-te cu îngăduinţă, şi veghează-ne în ceasul rugăciunii noastre, şi călăuzeşte-ne spre împlinirea a toată dreptatea, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, că noi în puternicul tău ajutor cutezăm a nădăjdui şi ascultătoarei tale slujiri următori năzuim a ne face. Tu pe oameni cercetându-i din neam în neam, cu bunele şi cu relele noastre ne ştii; de aceea te rugăm să fii răbdător cu nedesăvârşirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele să ne lepădăm, iar întru cele bune să sporim, căci de îndreptarea omului scris este că şi îngerii se bucură. Deci pricină de bucurie înlesneşte-ne să fim Puterilor cereşti celor fără de trup, peste care Dumnezeu fruntaş te-a rânduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastră şi învredniceşte-ne să fim bucuria ta, ca întru Domnul bucuriei duhovniceşte să ne veselim. Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuţimea aripilor tale şi de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu râvna duhului să biruim neputinţele cele trupeşti şi îngerilor asemănători să ne facem, ca dimpreună cu oştirile cereşti şi cu cetele drepţilor, spre împărăţia luminii celei neînserate cătând, din tot sufletul şi cu tot cugetul nostru să aducem mulţămită, laudă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!” 

Gândul zilei

 „Rugăciunea este, după însuşirile ei, însoţitoarea omului şi a lui Dumnezeu, iar după lucrare este susţinătoarea lumii. Este împăcarea cu Dumnezeu, ispăşirea păcatelor, lucrarea îngerilor, izvorul virtuţilor, hrana sufletului şi luminarea minţii, înlăturarea deznădejdii și  risipirea întristării.” – Sfântul Ioan Scărarul

 Știai că?

Calendarul de care ne folosim este de origine romană. El a fost alcătuit, în anul 46 a.Hr., de astronomul alexandrin Sosigene, pe vremea împăratului roman Iuliu Cezar, pentru care a și fost numit Ca­lendar Iulian. Sosigene a întocmit cel dintâi calendar solar științific, adi­că un calendar bazat numai pe mersul aparent al soarelui și pe cunoaște­rea exacta a mișcării corpurilor cerești, conform datelor științei astrono­mice. Cunoscând durata exactă a anului tropic, Sosigene este cel care a restabilit a stabilit pentru viitor durata anului calen­daristic la 365 zile și a hotărât să se adauge câte o zi în plus la fiecare patru ani (datorită diferenței de 5 ore, 48 minute și aproa­pe 46 secunde, cu care durata anului solar (tropic) depășește pe cea a anului civil sau calendaristic). Totodată, Sosigene a păstrat împărțirea anului în 12 luni, dintre acestea, unele au câte 30 zile (și anume : aprilie, iunie, septembrie și noiembrie), altele câte 31 zile (și anume : ianuarie, martie, mai, iulie, august, octombrie și decembrie), iar una singură (februarie, care pe atunci era ultima lună a anului) avea numai 28 zile în anii obișnuiți (ordinari sau comuni) și 29 zile în cei bisecți (din 4 în 4 ani). Calendarul acesta, întocmit de Sosigene și întrebuințat în Imperiul Roman începând cu anul 46 a.Hr., a fost moștenit și de creștini, care au introdus în el sărbătorile specifice creștine și sistemul de împărțire a lu­nilor în săptămâni (grupe de câte șapte zile). Calendarul ortodox descrie și dictează ritmul vieții Bisericii Ortodoxe. Texte din Sfânta Scriptură, sfinți și evenimente de comemorare sunt asociate cu fiecare zi a anului și, de multe ori, asociate cu reguli speciale de post sau sărbătoare care corespund cu ziua săptămânii sau cu perioada din an în raport cu zilele principale de sărbătoare (cum ar fi Paștele). Există două tipuri de sărbători în calendarul Bisericii Ortodoxe: fixe și mobile. Sărbătorile fixe au loc în aceeași zi calendaristică în fiecare an, în timp ce sărbătorile mobile se schimbă în fiecare an. Sărbătorile mobile sunt, în general, relative la Paște și astfel ciclul sărbătorilor mobile este denumit ciclul Pascal.

Pilda zilei

Cu îngerul la masă….

A fost odată un băieţel care şi-a dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoşi şi buni, şi, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine gentuţa cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, ca să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin sufletul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân trist şi amărât, dar cu o faţă luminoasă, care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băieţelul şi-a pus gentuţa în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi, când să guste din ea, a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el. Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet. Atât de minunat şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, mulţumit de bucuria pe care i-o făcuse bătrânul, din care radia atâta dragoste. Nici nu apucă bine să facă doi paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, cu lacrimi în ochi, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei lui plină de fericire, și îl întrebă: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
Copilul îi răspunse: “Am stat la masă cu un înger!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată, cu toate că e mai bătrân decât mi-l închipuiam!”
Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a putut să nu îl întrebe: “Tată, ce ai făcut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu un înger!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât mi-l închipuiam!”

Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de bunătate şi milă. Toate acestea au puterea de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt cele mai simple şi obişnuite manifestări prin care lucrează bunătatea şi dragostea divină.

 

Sursa: Realitatea Spirituala

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău