Sfinții zilei

Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri; Sfântul Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei.

În ziua de 24 martie a fiecărui an, Biserica Ortodoxă marchează începutul Bunei Vestiri, Praznic Împărătesc ce amintește de momentul în care Fecioara Maria a primit vestea că Îl va naște pe Mesia așteptat de atâtea veacuri. Cu o zi înainte de această mare sărbătoare a creștinătății (Ajunul Bunei Vestiri), pe lângă slujbele sfinților prăznuiți în ziua respectivă, se adaugă rugăciuni, cântări și lecturi care amintesc de Vestea cea Mare pe care Fecioara Maria a primit-o în cetatea Nazaretului iar în ziua odovaniei praznicului (ultima zi de prăznuire a sărbătorii), slujba se pune aproape la fel ca și în ziua însăși a praznicului (omițându-se doar paremiile și litia la Vecernie, polieleul și Evanghelia la Utrenie, iar Apostolul și Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfântului (sfinților) din acea zi se mută, adică se oficiază cu o zi mai înainte sau mai în urmă, după cum prevede Tipicul (carte care prevede modul de desfășurare al slujbelor) sau după cum rânduiește cel mai mare. Încă din ajunul preserbării Bunei Vestiri, pe iconostasul bisericilor se așază icoana în care este zugrăvit acest moment sacru și rămâne acolo până la sfârșitul preserbării, adică până în ziua odovaniei praznicului (încheierea unei sărbători este ultima zi în care aceasta mai este prăznuită în Biserică în cursul unui an liturgic, în cazul Bunei Vestiri odovania este pe 26 martie în ziua de prăznuire a Soborului Sfântului Aranghel Gavriil).Icoana Bunei Vestiri. Perioada de după-serbare are rolul de a păstra interesul pentru cele ce au fost prăznuite și de a ne ajută să vedem însemnătatea sărbătorii dăinuind în viața noastră.

Născut și crescut în dreapta credință în patria Seleuciei, Sfântul Artemon a fost contemporan cu Sfinții Apostoli. Era smerit și plin de virtuți, iar când Sfântul Apostol Pavel a venit în Seleucia l-a numit pe Sfântul Artemon ca primul episcop al cetății. Purtând de grijă văduvelor, săracilor, prigoniților și fiind doctor de trupuri și suflete, Sfântul Ierarh Artemon a fost un mare făcător de minuni, petrecând astfel până la sfârșitul vieții sale. A trecut la Domnul la o vârstă foarte înaintată.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

„Împărăteasa mea preabună și nă­dejdea mea, Născătoare de Dumne­zeu, primitoarea săracilor și ajutătoa­rea stră­­inilor, bucuria celor mâhniți, aco­pe­rirea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un ne­putincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; ci îl dez­lea­gă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grab­­­nică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dum­ne­zeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii ve­cilor. Amin!”

Gândul zilei

„Când simți că te doare sufletul, strigă la Maica Domnului că n-a lăsat pe nimeni nemângâiat!”- părintele Ioan Istrati

Știai că?

Spovedania reprezintă „mărturisirea păcatelor“ în faţa preotului; constituie partea principală a Tainei pocăinţei, prin care credinciosul dobândeşte iertarea păcatelor săvârşite după botez, şi prin care se împacă cu Dumnezeu şi cu Biserica. Spovedania a fost numită şi al doilea botez, pentru că lacrimile pocăinţei ţin locul apei botezului. Taina pocăinţei constă din: căinţa sau părerea de rău pentru păcatele săvârşite; mărturisirea păcatelor, adică spovedania; îndeplinirea canonului de pocăinţă (numit epitimie sau certare) dat de preotul duhovnic (preotul care a primit mărturisirea); dezlegarea sau iertarea păcatelor, pe care o dă Sfântul Duh prin duhovnic. Spovedania sau mărturisirea păcatelor se face ori de câte ori credinciosul creştin îşi simte sufletul împovărat de păcate, de datoria lui şi conform poruncii a patra a Bisericii, mărturisirea păcatelor trebuie să se facă de patru ori pe an, adică în cele patru posturi din cursul anului bisericesc (al Paştilor, al Crăciunului, al Sfintei Mării şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel). După fiecare mărturisire urmează şi împărtăşania (dacă preotul dă dezlegare). Rânduiala mărturisirii este cuprinsă în cartea de slujbă bisericească numită Molitfelnic. Orice credincios este obligat să se spovedească cel puţin o dată pe an (în postul Paştilor, numit şi Postul Păresimilor sau Patruzeci mii). Preotul duhovnic este obligat prin canoanele (legile, rânduielile) bisericeşti să păstreze secretul spovedaniei (Regulamentul de disciplină al Bisericii Ortodoxe Române prevede înlăturarea din preoţie a duhovnicului care a trădat secretul spovedaniei). Şi clericii (diaconi, preoţi şi arhierei) sunt obligaţi să se spovedească. Numai copiii până la şapte ani nu sunt supuşi la obligaţia mărturisirii, ci primesc Sfânta Împărtăşanie fără spovedanie.

Pilda zilei

Ceea ce gândeşti te aşteaptă

Un străin veni la un înţelept. Voia să se stabilească în oraşul său. El îl întrebă: „Ce fel de oameni locuiesc aici?”. Dar înţeleptul voia mai întâi să ştie: „Ce oameni locuiesc în oraşul tău?”.  „O, oameni neprietenoşi şi egoişti!”. Şi înţeleptul îi răspunse: „Şi aici locuiesc la fel!”. Imediat veni un altul care-i puse aceeaşi întrebare. Dar şi acestuia îi răspunse înţeleptul cu o aceeaşi întrebare: „Ce fel de oameni sunt în oraşul unde ai locuit până acum?”. Străinul spuse: „Mă mut cu părere de rău din oraşul meu, căci acolo locuiau oameni minunați!”. Atunci înţeleptul îl linişti: „Asemenea oameni minunați te aşteaptă şi aici!”.

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău