Sfinții zilei

Odovania praznicului Înălțării Sfintei Cruci; Sfântul Apostol Codrat; Sfântul Proroc Iona

Rugăciunea zilei

Rugăciune în cinstea Sfintei Cruci

 „Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume; şi a arătat, din pescari, Apostoli, şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.”

„Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor şi povăţuitoare celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi, ceea ce eşti în războaie biruinţă, lumii întărire, bolnavilor tămăduire, morţilor înviere, miluieşte-ne pre noi.”

 Gândul zilei

„Doamne, Dumnezeul meu, deși n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău , să pun început bun”, – Sfântul Ioan Gură de Aur

Știai că?

Ectenia este o rugăciune de cerere sau de mulțumire, de o semnificație deosebită foarte completă rostită de preot sau diacon din cadrul Sfintei Liturghii, ce formulează dorințele, nevoile și cererile spirituale și materiale ale întregii adunări. Ectenia provine din cuvântul grecesc ectenis (sârguincios) și efhi (rugăciune), însemnând rugăciunea prelungită, stăruitoare sau îndemn stăruitor la rugăciune. Ectenia se numără printre cele mai vechi rugăciuni și totodată cele mai importante ale Bisericii,ce sunt întâlnite între rugăciunile comune din cadrul mai multor slujbe ale cultului ortodox. Ectenia își are temeiul în însăși ființa Bisericii și în îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (1 Timotei 2,1).

Pilda zilei

Gura lumii

Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le: “Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”.
Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care-i i-au, şi aceia, în râs: “Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”. Tatăl coborâ şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră: “Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar “.
“Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?” zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră: ”Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar”.
“Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !”. Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni.

Orice ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că ține cont de ea numai când este spre binele tău, omule.

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău