Sfinții zilei
Înainte-prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci; † Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim; Sfinții Sfințiți Mucenici Corneliu Sutașul și Ciprian , Episcopul Cartaginei; †) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop; † Sfinții Mucenici din Dobrogea; Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian.
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop s-a născut la sfârșitul veacului al XV-lea, în satul Silvașul de Sus, de lângă Hunedoara. A dorit să-și închine viața lui Dumnezeu și a intrat în obștea călugărească la Mănăstirea Prislop, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana la 1406. După mai mulți ani de ascultare și smerenie, primind binecuvântarea duhovnicului său se retrage, nu departe de mănăstire pe malul prăpăstios al pârâului Slivuț, unde și-a săpat o chilie în piatră, în care a viețuit în rugăciuni și posturi bine plăcute lui Dumnezeu. Viața lui s-a sfârșit pe când își făcea o fereastră la chilie, doi vânători de pe celălalt mal al prăpastiei l-au împușcat neștiind că locuia în acele locuri. Credincioșii l-au cinstit cu evlavie ca sfânt, încă din timpul vieții, dar și după moartea sa. Chilia sfântului, cunoscută ca „Casa Sfântului”, rămâne loc de pelerinaj pentru toții care se îndreaptă spre Mănăstirea Prislop. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1992 a rânduit trecerea în rândul Sfinților pe Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, având zi de prăznuire pe data de 13 septembrie. Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sfinții Mucenici din Dobrogea; Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian, au pătimit prin anii 323-324, în timpul persecuției lui Liciniu. Sfinții Macrobiu și Gordian erau doi tineri din părțile Asiei Mici, unul fiind din Paflagonoa , iar celălalt din Capadocia. Cei doi slujea la curtea împăratului Liciniu, dar aflându-se că sunt creștini, au fost exilați la Tomis și apoi condamnați prin arderea în foc. Tot la Tomis a avut loc judecarea și executarea Sfinților Zotic, Lucian și Ilie, care au fost decapitați pentru că nu au vrut să se lepede de credința creștină. Sfântul Mucenic Valerian, a murit plângând pe mormintele fraților săi de credință.
Rugăciunea zilei
Rugăciune după sfârșitul lucrului
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată mila, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău. Te slăvesc și Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine,- și iarși căzând înaintea Ta, îți mulțumesc și cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri, că și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea față de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor Amin.”
Gândul zilei
„Orice lucrare începi să faci, cheamă mai întâi pe Dumnezeu și după terminare, să nu neglijezi a mulțumi.” – Sfântul Vasile cel Mare
Știai că?
Engolpionul este un medalion rotund sau oval din material prețios cu o icoană a Maicii Domnului, purtată de episcopi, iar arhiepiscopii, poartă cel de al doilea engolpion, cu reprezentarea Mântuitorului Isus Hristos. Engolpionul provine din cuvântul grecesc „engolpion”, cu termen general ca ceva purtat pe piept și se mai numește și panaghia.
Pilda zilei
Șoimul și cioara
Un pusnic văzu odată într-o pădure un șoim.
Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.
Pusnicul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:
Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o altă specie.
Înțeleg de aici cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință; și noi ne preocupăm într-atât de noi înșine…
De acum încolo voi înceta să mai am grijă de mine!
Dumnezeu m-a făcut să pricep ce am de făcut.
Nu am să-mi mai caut de mâncare!
Dumnezeu nu lasă în părăsire pe niciuna dintre creaturile sale: nu mă va abandona nici pe mine. Zis și făcut: se așeză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc: se ruga și iar se ruga; nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și trei nopți, fără a bea vreun strop de apă sau să ia vreo îmbucătură de mâncare. După aceste zile, pusnicul era atât de slăbit, încât nu mai era în stare nici să ridice mâna. Cum era așa lipit de putere, adormi. Și iată că în vis i se arată un înger. Îngerul îl privi cu tristețe și grăi:
„Este adevărat că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului, nu pe cea a ciorii!”
