Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!

Sfinții zilei

Sfânta Mare Muceniță Marina; Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei.

Duminica a 5-a după Rusalii (a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic); Ap. Romani 10, 1-10; al Sfinților Părinți: Tit 3, 8-15; Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1(Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei); a Sfinților Părinți: Ioan 17, 1-13(Rugăciunea lui Isus); glas 4; voscr. 5.

În Duminica a V-a după Rusalii, Evanghelia ne vorbește despre iad și chinurile păcătoșilor.

După cum ne spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci diavolului și îngerilor lui. Să luăm în considerare că până și diavolii se tem de muncile iadului. Nici un patriarh, proroc, apostol, sfânt sau dascăl din  Sfânta Biserică Ortodoxă , nu a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos în Evanghelia  Sa. În cadrul Sfintei Scripturi, ni se expun aspecte despre iad și chinurile veșnice ale lui de mai multe ori, ca și în Matei 22,13 „Iadul are întuneric veșnic!”.

Chiar și Sfinții și dumnezeieștii Părinți relatează în scrierile lor despre acest loc îngrozitor, printre care și Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Clement al Romei, Sfântul Iustin Martirul, Sfântul Chiril al Ierusalimului și mulți alții.

În Evanghelia de astăzi ni se oferă îndrumarea și rezolvarea acestor probleme, să ne pocăim cât mai curând, că nu știm ceasul plecări noastre din trup. Să ne mărturisim păcatele cu mare căință și cu lacrimi la duhovnici iscusiți pentru că după Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic. Numai prin pocăință adevărată și viață curată, prin spovedanie, rugăciune, ascultare și iubire în Hristos.

Rugăciunea zilei

„Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv și lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuținat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. Primește-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii și Apostolii Tăi, ca să ierte de șaptezeci de ori câte șapte păcatele, arătând nemărginirea bunătății și a iubirii Tale de oameni și deschizând cu milostivire și îndurare ușa pocăinței tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere și alungând deznădejdea.

Doamne Iisuse Hristoase, primește-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi și cu suspine și mă căiesc pentru cele greșite și cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile și cererile mele. Milostivește-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluiește-mă ca un iubitor de oameni și-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ție. Primește-mă pe mine robul Tău, care Îți mulțumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, și-Ți cer dezlegare și iertare pentru cele greșite de mine. Și Te rog ca de acum înainte să mă întărești întru credința, nădejdea și dragostea Ta și să mă păzești neclintit de toate meșteșugurile și năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmașului.

Doamne Iisuse Hristoase întărește-mă să fac voia Ta și să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârșire de spurcăciunea păcatului și curățește-mă de toată duhoarea cea pătimașă, de necurăția și întinăciunea trupului și a duhului. Și-mi dăruiește liniște statornică și pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare și de bunătatea Ta cea nemăsurată și dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulțumesc, să laud și să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt și al Celui fără de început al Tău Părinte și al Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea  și în vecii vecilor. Amin.”

(fragment adaptat dintr-o rugăciune din secolul al XV-lea)

Gândul zilei

„Nimeni nu e atât de bun și de milos ca Domnul; dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește” -  Sfântul Marcu Ascetul

Știai că?

Apostații reprezintă oamenii necredincioși, care s-au lepădat de credință.

Pilda zilei

Cele două grăunțe

Într-o zi, un țăran ieși pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:
– Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului și cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină și căldură. Eu, frățioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.
Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neașteptate din văzduh și a înghițit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolți peste puțin timp și, din micul grăunte, ieși din pământ un spic frumos și trainic. De-abia acum, lumina și căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt și roada lui multă. Astfel, speranța și smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viață, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul.
Greutățile vieții nu trebuie să ne sperie și să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferința și credința noastră și ne va răsplăti negreșit, la momentul oportun. Cu speranță și rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieții. Însă cei a căror inimă este plină de ei înșiși, în care nu mai este loc și pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranță și încredere, aceia sfârșesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării întunericului – în ghearele vrăjmașului din iad.

„Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriți le dă har”.

https://youtu.be/4Xo1eTEhktw?t=1