Sfinții zilei
Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sfântul Proroc Miheia.
Biserica Ortodoxă cinsteşte Înainte-prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Fără să cunoască stricăciunea şi cu trupul proslăvit, Fecioara Maria a fost dusă de îngeri, după adormirea sa, la veşnicele locaşuri, la viaţa cea cerească. Se bucură aşadar îngerii în ceruri şi oamenii se veselesc pe pământ, căci Maica Domnului, mutată fiind cu trupul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri, îi primeşte pe toţi care cinstesc preasfântă adormirea ei. Spre deosebire de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul ei, Care prin puterea Lui S-a înălţat întru slavă la ceruri, Maica Domnului a fost dusă de îngeri la ceruri, nu prin puterea ei.
Sfântul Proroc Miheia (sec. 8 î.Hr.), unul dintre cei 12 proroci mici ai Vechiului Legământ. S-a născut în ţinutul Moreşet (Miheia 1, 1) şi a trăit sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia, regii din Iuda, cu 721 de ani înainte de Întruparea Domnului Iisus Hristos. De la el ne-a rămas o carte în şapte capitole care se află în Vechiul Testament. Prorocul Miheia a înfruntat, prin cuvintele sale, fărădelegile celor bogaţi şi puternici faţă de cei săraci, vestind pedeapsa pe care Dumnezeu le-a pregătit-o. Prorocul mai vesteşte şi o mare speranţă, o reînnoire a lumii: naşterea în Betleemul Iudeii a Împăratului păcii, lucru care s-a şi împlinit prin naşterea lui Mesia (Miheia 5, 1).
Rugăciunea zilei
Cuvinte de laudă aduse Maicii Domnului la praznicul Adormirii sale
“O, preaslăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pre Gavriil având începător cetelor: cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. Întru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânţă, întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune, minune îndoită întru minune, s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip neştiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, curată fiind, şi cum Maică lui Dumnezeu fiind; ca o purtătoare de moarte, mirezme răspândeşti! Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine: bucură-te ceea ce eşti plină de dar!” Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu, tăiere aducând mâinilor celor ocărâtoare ale celui îndrăzneţ. Păzind întru slava Dumnezeirii cinstea sicriului celui însufleţit, întru care Cuvântul trup s-a făcut. De vreme ce Rodul acesteia Cel necuprins, prin carele Cerul s-a făcut, a luat îngropare de bună voie ca un mort, cum să nu sufere îngropare ceea ce a născut neştiind de nuntă. Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul-Dumnezeul tuturor; că precum întru naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a proslăvit întru dumnezeiasca mutare, cinste ţie Maicii ca un Fiu dăruindu-ţi. Cu adevărat pre tine ca pre o făclie luminoasă, a focului celui fără de materie, ca pre o cădelniţă de aur, a cărbunelui celui dumnezeiesc, întru sfintele sfintelor te-a sălăşluit, ca pre o năstrapă şi toiag şi lespede de Dumnezeu scrisă, ca pre un sicriu sfânt şi masă a pâinii vieţii, Fecioară Cel născut al tău. Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci cum ar fi fost prea curatul şi de viaţă începătorul trupul tău, împărtăşit cu ispita morţii? Pre Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut; căci ca pre Maica Vieţii, la viaţă o a mutat, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. În chimvale prin buze curate, cu alăută muzicească a inimii, în trâmbiţă cu bun glas a gândului înalt, întru bine slăvită şi aleasă ziua mutării curate Fecioare, cu mâini lucrătoare plesnind, să strigăm: Prea Slăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat!
Biruiescu-se hotarele firii, întru tine curată Fecioară, că naşterea fecioreşte, şi moartea arvunează viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară, şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta. Amin!”
Gândul zilei
„Înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură. Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne`a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată… Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu.” – Sfântul Dionisie Areopagitul despre Maica Domnului
Știai că?
Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit de Manuel din Corint la începutul secolului al XVI-lea, după modelul Prohodului Mântuitorului care se cântă în Vinerea Mare. Generalizată mai ales în bisericile ruseşti, a pătruns şi în spaţiul românesc, prin traducerea făcută în 1820 de Ion Pralea. Prohodul Maicii Domnului este o rugăciune plină de evlavie, integrată în cultul Bisericii noastre, creând un paralelism între momentul Răstignirii și Invierii Mântuitorului și adormirea și apoi ridicarea la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu. Această slujbă este așezată de Biserică după modelul Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din Vinerea Sfintelor Patimi. Adică, la fel, și în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, în mijlocul bisericii, la slujba Vecerniei sau a Privegherii, se scoate în mijlocul sfântului lăcaș epitaful pe care este reprezentată icoana Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. In același timp, Prohodul Maicii Domnului cuprinde și referințe de natură istorică legate de împrejurările în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu. Intreaga scriere este o Liturghie a întregii creații văzute și nevăzute, care slujește Maicii Domnului și se bucură că, deși se mută din viața aceasta, rămâne de-a pururea mijlocitoare, rugătoare și împreună lucrătoare a mântuirii întregului neam omenesc. In cadrul acestei slujbe, alcătuită din trei stări, preoții stau în jurul sfântului epitaf. Toate cântările sunt de bucurie, pentru că Maica Domnului s-a bucurat atunci când i s-a vestit mutarea la ceruri de către Arhanghelul Gavriil. Odată cu Adormirea Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu devine Maica noastră care se roagă pentru toată Biserica.
Pilda zilei
Purtarea de grijă a Maicii Domnului
Gheronda, spuneți-ne ceva despre cum ne ocrotește Maica Domnului.
Să vă povestesc o întâmplare care s-a petrecut în Rusia. Două mănăstiri vecine dintr-o regiune a Rusiei erau despărțite de o linie de cale ferată. Odată, la hramul uneia dintre mănăstiri au venit și monahii de la cealaltă mănăstire, care s-au îmbătat la masa de hram.
Întorcându-se la mănăstirea lor, monahilor li s-a făcut somn. Așa că s-au culcat între liniile de cale ferată și, beți fiind, au adormit îndată. Atunci Maica Domnului s-a arătat șefului de gară și i-a spus: „Pe porcușorii mei îi va tăia trenul”. „Ce înseamnă asta?”, se întrebă acela, „Ce porcușori va tăia trenul?”. Însă Maica Domnul i s-a arătat a doua oară și i-a spus la fel: „Pe porcușorii mei îi va tăia trenul”.
„Bre, ce porcușori?”, se tot întreba șeful de gară. Credea că este vreo turmă de porci printre șinele de cale ferată. A mers să vadă ce este și i-a găsit pe acei monahi dormind. A apucat să-i trezească înainte de a trece trenul, care i-ar fi omorât.
Vedeți, Maica Domnului, ca o Mamă bună, îi ocrotește și poartă de grijă și de copiii ei cei neastâmpărați. – Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Vol. VI. Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 87-88)
Sursa: Realitatea Spirituala
