Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

Sfântul Cuvios Martinian; Sfântul Apostol Acvila și soția sa, Priscila; Sfântul Ierarh Evloghie, Patriarhul Alexandriei.

 Rugăciunea zilei

Rugăciune către toți sfinții

„O, preafericiților, plăcuților lui Dumnezeu, sfinților toți, care stați înaintea prestolului Sfintei Treimi și va bucurați de fericirea cea negrăită! Iată acum, în ziua serbării voastre cea de obște, frații voștri cei mai mici, care aducem vouă aceste cântări de laudă și prin mijlocirea voastră cerem milă și iertare de păcate de la preabunul Dumnezeu. Că știm bine că toate câte voiți puteți cere de la Dânsul. Deci cu smerenie ne rugăm vouă ca să rugați pe Stăpânul cel milostiv să ne dea nouă duhul râvnirii voastre, spre paza sfintelor Lui porunci, ca, mergând pe urma voastră, să putem cu bună cucernicie și fără prihană să săvârșim călătoria vieții celei pământești, învrednicindu-ne întru pocaință a ajunge la locașurile raiului cele preaslăvite și acolo împreună cu voi să preaslăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin!”

Gândul zilei

"Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în același timp, de post și de priveghere. Postul slăbește patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri și-i dăruiește harisme dumnezeiești." - Sfântul Antim din Chios

Știai că?

Rugăciunea este actul esențial, fundamental al vieții noastre religioase, este mijlocul de a ne pune în legătură directă cu Dumnezeu, prin înălțarea gândului, a inimii, a voinței noastre, spre El. Rugăciunea a fost definită de Sfinții Părinți ai Bisericii ca: „vorbire adresată lui Dumnezeu.“  Rugăciunea este, după cuvântul Sfintei Scripturi, o formă de înțelepciune, care ne ajută să înțelegem voia lui Dumnezeu, indiferent dacă e făcută la biserică (rugăciune publică, obștească) sau în fața icoanei, acasă (rugăciune particulară), recomandată de Mântuitorul: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta...“ (Matei 6, 6). Rugăciunea publică (obștească) este rugăciunea liturgică sau bisericească, săvârșită prin intermediul preoților, la vreme determinată; este rugăciunea oficială a Bisericii, încadrată în cult și rânduită în cărțile de cult. După conținut, rugăciunea poate fi: de laudă, de slăvire a lui Dumnezeu (Doxologia: „Slavă Șie, Dumnezeul nostru, Slavă Șie“); doxologia sau Rugăciunea teologică, ca primă parte a anaforei liturgice, avea din vechime caracterul unui imn de laudă închinat Sfintei Treimi: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh“; de mulțumire (euharistică), cum sunt formulele de binecuvântare de la începutul slujbelor și formulele de ecfonis de la sfârșitul rugăciunilor („Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Șie slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh...“); rugăciunea de pocăință, de umilință, de credință în bunătatea și iertarea lui Dumnezeu, credinciosul cerând îndurare pentru iertarea păcatelor; rugăciunea de cerere, care este cea mai frecventă (și în cult și în particular). O sinteză a rugăciunii de cerere a Bisericii este Ectenia. O rugăciune de înaltă spiritualitate și pe care creștinul trebuie s-o rostească în fiecare zi este „Împărate ceresc“. Prin ea cerem: luminarea minții, curăția inimii, ajutorul harului divin, har atribuit Sfântului Duh. Rugăciunea model, cu origine în Sfânta Scriptură, și izvor al tuturor rugăciunilor întrebuințate din cea mai adâncă vechime a Bisericii este rugăciunea „Tatăl nostru“. Este model pentru că Iisus a rostit-o ca să-i învețe pe ucenicii Săi cum să se roage. Catehumenii o învățau înainte de a se boteza. Se rostește în timpul Liturghiei credincioșilor; Ecfonisul ei se află în Evanghelia de la Matei: „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri...“ - Matei 6, 9-13 (Liturgica Specială, București, ed. a II-a. 1985.).

 Pilda zilei

Viața

De mult, a venit la un călugăr un om tare necăjit și l-a întrebat:                                                                   

– Ce este rău cu mine? De ce nu îmi găsesc liniștea? De ce nu sunt mulțumit de viața mea? 

Bătrânul călugăr a luat, atunci, o sticlă și, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în fața omului și l-a întrebat:                              – Cum e această sticlă?

– Este pe jumătate goală!                                                                                                                                                           

– Vezi, i-a mai spus călugărul,  eu o văd pe jumătate plină. În viață, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom ști să privim natura, vom vedea frumusețe și bogăție. Dacă vom ști să-l privim pe om în adâncul lui, vom vedea bunătate și dragoste. Privind astfel viața și oamenii, devenim noi înșine mai frumoși, mai bogați și mai buni.

De la Sfântul Ioan Gură de Aur citire – “Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!”