Sfinții zilei
Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat; Sfântul Proroc Zaharia (Harți)
Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat, pomenit în calendarul creștin ortodox la 8 februarie, a trăit în timpul împăratului Liciniu (308-321). Împăratul persecutor Liciniu i-a prigonit mai ales pe creștinii din armată și pe cei ce reprezentau modele pentru comunitățile în care trăiau. A ucis pe cei 40 de mucenici în Sevastia și pe cei 45 de ostași în Nicopolia Armeniei. Pretutindeni fiind cercetați cu mare zel cei mai însemnați creștini, Liciniu, care atunci era în Nicomidia, a fost înștiințat și despre Sfântul Teodor Stratilat că este creștin și că pe mulți îi întorcea la Hristos. Sfântului Teodor Stratilat, având gradul de general, și i se încredințase cetatea Heracleea, lângă Marea Neagră. Aflând Liciniu că dregătorul său, nu numai că s-a îndepărtat de cinstirea zeilor, dar și propovăduia credința în Hristos și îndemna pe toți să se lepede de închinarea la idoli, împăratul a hotărât să-l cerceteze el însuși și, de nu se va întoarce, să fie omorât. A mers, deci, în Heracleea și, la cererea Sfântului Teodor, i-a dat acestuia îngăduința să ia idolii de aur acasă la el, spre a-i cinsti, după datină. Ajuns acasă, Sfântul Teodor a sfărâmat idolii în bucăți și i-a împărțit la săraci. Maxențiu sutașul a spus împăratului că a văzut capul de aur al zeiței Artemida (zeița care fusese dată Sfântului Teodor) că acum era purtat de un sărac. Acesta, fiind întrebat, a mărturisit că l-a primit de la Teodor Stratilat. Împăratul, auzind de o faptă ca aceasta, a rămas mut de mânie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfântul Teodor a fost prins și adus înaintea sa. Și, mărturisind el că toate cele spuse de sutaș sunt adevărate, a fost osândit la chinuri grele. A îndurat cu credință și cu bărbăție toate chinurile; și pătimind, neîncetat propovăduia credința în Hristos. Deci, împăratul, văzând că nu poate să-l întoarcă la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit să i se taie capul și, astfel, s-a săvârșit. Sfintele sale moaște au fost îngropate în cetatea de naștere, Evhaita.
Sfântul Prooroc Zaharia era din neamul lui Israil și din seminția lui Levi, fiu al lui Varahie și s-a născut în Galaad. A venit din pământul haldeilor, fiind bătrân, și, când se afla acolo, a proorocit multe poporului israelitean și a făcut multe semne, spre dovadă. Acesta a zis lui Iosedec că va naște un fiu și că va fi preot al Domnului în Ierusalim. El a binecuvântat și pe Salatiil, pentru fiul său, zicându-i: Vei naște fiu și-i vei da numele Zorobabel. În vremea lui Chir, împăratul perșilor, i-a dat semn despre Cris, împăratul lidenilor. El a prorocit și despre prădarea Ierusalimului, despre sfârșitul lui și despre începutul și sfârșitul neamurilor. Apoi despre surparea templului, până, și despre încetarea prorocilor, a preoților iudei, a sâmbetelor și pentru îndoita judecată. A mai prorocind și multe altele, adormind în pace la adânci bătrâneți. Se spune că Zaharia a fost ucis înaintea altarului, la porunca lui Irod. Potrivit unei inscripții din secolul al IV lea, descoperită în 2003, moaștele Sfântului Zaharia se găsesc în Ierusalim, la Yad-Avshalom, alături de cele ale lui Simeon cel Bătrân.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea Sfântului Zaharia pentru iertarea păcatelor și mântuirea familiilor creștine
„Cu haina preoţiei fiind îmbrăcat, înţelepte, după Legea lui Dumnezeu jertfa primită, după cuviinţa preoţiei, ai adus, Sfinte Zaharia. Şi ai fost luminător şi văzător al celor de taină, semnele darului întru tine purtând lămurit, preaînţelepte. Şi cu sabia ai fost omorât în Biserica lui Dumnezeu, proorocule al lui Hristos. Cu Înaintemergătorul roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. Cu sfinţenie după Lege slujind lui Dumnezeu, Sfinte Zaharia şi proorocind că din Fecioară Se va Întrupa Hristos prin Duhul Sfânt, te-ai arătat lumii stâlp de lumină, răsărind din înălţimea dreptăţii, care luminează toată lumea şi îndreptează spre calea păcii picioarele noastre, precum ai zis; pe Cel Ce mântuieşte neamul nostru. De Dumnezeu Dăruită, Preacurată Binecuvântată, roagă-te neîncetat împreună cu puterile cele de sus, cu proorocii şi cu toţi sfinţii pentru noi, Celui Ce S-a născut din tine, pentru milostivirea îndurărilor, ca să ne dea nouă îndreptare mai înainte de sfârşit, curăţire păcatelor şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă. Acum și pururea, și-n vecii vecilor, Amin!”
Gândul zilei
„Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii” – Sfântul Isaac Sirul,
Știai că?
Harți este termen popular pentru a denumi zilele de dezlegare sau suspendare a postului, miercurea şi vinerea din anumite săptămâni ca: în săptămâna luminată, în săptămâna întâi de după Paşti, în săptămâna întâi de după Rusalii; miercuri şi vineri din răstimpul dintre Naştere şi Botezul Domnului, miercuri şi vineri din „săptămâna brânzei“ (după Duminica Vameşului şi a Fariseului). Se suspendă postul când marile sărbători Naşterea şi Botezul cad miercuri sau vineri. Termenul de harți, e o prescurtare din greaca nouă, o formă stâlcită a cuvântului armean araciovoroh (termen bisericesc – araciovorat), postul premiţiilor sau postul premergător Păresimilor, care la armeni se termină în sâmbăta Sf. Serghie (Sarchis), cu două săptămâni înaintea Postului Paştelui (numai la armeni şi Postul Sf. Serghie).
Pilda zilei
Haina milosteniei
„Un om milostiv trecea pe drum și a văzut un sărac care zăcea mort și gol. De milă, a scos o haină de pe el și l-a acoperit cu ea pe acesta. După o vreme, cu el s-a întâmplat o nenorocire: a căzut de pe cal și și-a rupt foarte urât piciorul. Doctorii au declarat într-un glas că trebuie neapărat să i-l taie, altfel va muri fără îndoială, promițându-i că vor reveni în ziua următoare ca să îl vindece în acest chip înfricoșător, l-au părăsit. Omul s-a mâhnit, nu mai putea să doarmă și plângea întruna. În miez de noapte i se arătă un necunoscut și-l întrebă:
– De ce plângi?
– Cum să nu plâng domnule? Doctorii vor să-mi taie piciorul.
– Arată-mi-l! – a cerut cel ce se arătase. După ce l-a privit, a zis:
– Acum scoală-te și umblă.
– Nu pot, că este rupt!
– Încearcă! – a stăruit necunoscutul. Sprijină-te pe mine!
Bolnavul a ascultat și, cu greu, a pornit.
– Încă mai șchiopătezi – a băgat de seamă necunoscutul și frecând, parcă, cu ceva piciorul bolnav, i-a zis: Acum culcă-te și dormi!
– Mă părăsești deja? – a strigat omul.
– Ce-ți mai trebuie? – a răspuns acela. De acum ești sănătos.
– Pentru Dumnezeu, Care te-a trimis la mine, spune-mi: cine ești? – l-a întrebat cel vindecat în chip minunat.
– Uită-te la mine și spune: nu e aceasta haina ta?
– Adevărat: a mea este, domnule! – a întărit omul.
– Eu sunt cel pe care l-ai văzut gol, zăcând mort şi pe care l-ai acoperit cu haina ta. Iată că pentru fapta ta cea bună Dumnezeu m-a trimis să te vindec. Dă mulțumită Domnului, a zis acela și s-a făcut nevăzut. Omul s-a simțit atunci pe deplin sănătos și a dat slavă lui Dumnezeu, iar doctorii s-au mirat nespus de minunea cea mai presus de cugetul și de priceperea omenească.”
Lumina în candela inimii e milă! Mila e voia Domnului Hristos! Pace și milă!
