Sfinții zilei
(†) Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului;
(†) Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, și mama sa, Sfânta Emilia (Anul Nou. Tedeum)
Dumunica dinaintea Botezului Domnului; Ap. 2 Timotei 4, 5-8; al praznicului: Coloseni 2, 8-12; Ev. Marcu 1, 1-8 (Predica Sfântului Ioan Botezătorul); a praznicului: Luca 2,20-21, 40-52; glas 4, voscr. 7
(†) Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului. De la Sfinții Părinți am luat obiceiul să sărbătorim, după încheierea anului calendaristic, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Domnul a primit aceasta, ca să înlăture rânduiala Legii Vechi şi să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh cea nefăcută de mână. Deci, sărbătorim această zi ca pe un praznic împărătesc. Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot aşa a binevoit să primească şi tăierea împrejur. Întâi, ca să astupe gurile ereticilor care îndrăznesc a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire. Dar dacă n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tăiat împrejur? Şi al doilea ca să astupe gurile iudeilor celor neînţelegători, care îl cleveteau că nu păzeşte sâmbăta şi că strică Legea. Pentru aceasta, după opt zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maica Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Şi a fost tăiat împrejur, şi I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Şi iarăşi întorcându-Se Domnul cu părinţii Săi acasă, a vieţuit omeneşte, crescând cu anii, cu Înţelepciunea şi cu harul, pentru mântuirea noastră.
(†) Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredinţa lui Arie, ereticul. Iar Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în erezia lui Arie. Tatăl Sfântului Vasile era din Pont şi se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia şi se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi toate ştiinţele din vremea aceea. Deci, covârşind pe toţi nu numai cu filozofia şi cu mintea cea ascuţită, ci şi cu puterea şi viaţa cea îmbunătăţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a sfântului. Prin cuvântările sale a lovit în credinţele greşite ale ereticilor; a dat învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.
Pomenirea lui se săvârşeşte în Sfânta Biserică sobornicească.
Duminica dinaintea Botezului Domnului
Capitolul I. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecări (Ev. Marcu I, 1-8)
Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: „Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea către Sfântul Vasile Cel Mare
„În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit. Sfinte Vasile, glăsuitorule de Dumnezeu vino în ajutorul celor ce vor să înceapă a cânta laudele tale. Ci tu, părinte, îngăduitor fiind, ca un părinte, ne dai har din belşug. Săltarea cea pătimaşă a tiraniei trupului ai înfrânat cu dragostea de înţelepciune. Pentru aceasta locuieşti întru Împărăţiile cele nestricăcioase, Sfinte Părinte Vasile. Umblând pe calea cea aspră a faptelor bune, ai ajuns la Cerescul podiş, cel neted şi liniştit şi pildă tuturor te-ai arătat, Mare Ierarhe Vasile. Patimile sufletului împreună cu ale trupului le-ai tăiat, Părinte Vasile, cu folos, cu sabia Duhului iar pe tine jertfă te-ai adus Stăpânului. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului. Amin!”
Gândul zilei
S-a scris mai de mult că muzica este anticamera Paradisului. Când am citit însă pe Cioran mi-am dat seama că muzica este dincolo de „anticameră”, adică chiar în Paradis.
Când ascultăm muzică, Cioran spune că dăm de „marginile lui Dumnezeu” şi atunci când alunecăm spre „o zonă de note finale”, „ne aruncăm în braţele lui Dumnezeu”.
O Doamne! Cât mângâietoare este scriitura cea sănătoasă. – Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
Știai că?
Moliftele sunt alcătuite într-o serie de rugăciuni ce au putere de a alunga duhurile rele şi pe diavol. Ele se citesc numai persoanelor posedate de forţele răului, care au un comportament total schimbat, neobişnuit. Cu alte cuvinte, sunt nişte exorcisme. Atât acestea, cât şi moliftele Sf. Ioan Gură de Aur se citesc numai în zile de post, în fata raclei cu moaştele sfinţilor sau în faţa icoanelor făcătoare de minuni. Credincioşii cer ajutorul preoţilor, ca să treacă mai uşor pentru încercările de care au parte. Uneori doar merg la slujba Sf. Maslu. Alteori, cheamă preotul acasă, pentru sfinţirea locuinţei. În alte dăţi, discuta cu călugări şi preoţi, apoi se spovedesc, se împărtăşesc şi ţin un anumit canon. Sunt situaţii în care li se recomanda rugăciunile Sfântului Vasile. Orice preot îți va spune că nu ai voie să citești aceste rugăciuni. În situaţii extrem-extrem de rare ţi se dă voie să le citeşti acasă. În majoritatea cazurilor însă ţi se recomandă să mergi la slujba în cadrul căreia preoţii citesc rugăciunile Sfântului Vasile. Ele sunt cunoscute şi sub denumirea de molifte.
Conform îndrumărilor din Molitfelnic, pentru dezlegările de farmece și vrăji, credinciosului i se citesc anumite dezlegări și rugăciuni, potrivit rânduielii arătate în cartea de cult amintită. Moliftele Sfântului Vasile cel Mare se citesc numai celor posedați de duhuri necurate. Citirea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare se face potrivit unei rânduieli bine definite în viața liturgică a Bisericii. În zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită în mod expres sau, după caz, când rudele unei persoane posedate cer această ierurgie preotului slujitor. Tradiția ne mai spune că atât preoții care le citesc, cât și credincioșii care solicită citirea molitfelor trebuie să postească, să fie spovediți și dacă se poate și împărtășiți. Trebuie o atenție deosebită atunci când preoții citesc Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Din scrierile vechi reținem că aceste euhologii se citesc cu ajunare, la nevoie și celor care cu adevărat sunt posedați de duhuri necurate.
Pilda zilei
Ecoul vieţii
Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: „Te urăsc!” Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: „Te urăsc, te urăsc …!”. Speriat, copilul a alergat în casă şi ia povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:
– Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte?
– Da!
– Ia spune-i că-l iubeşti!
– Te iubesc! – a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: ‘Te iubesc, te iubesc! …”
– Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul. Şi, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta! „Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii; odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşte omenia. Pe cel flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe cel deznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa, iar pe cel tulburat, dragostea.” (Sfântul Ambrozie )
Tradiții și obiceiuri din popor cu ocazia primei zi din an și prăznuirii Sfântului Vasile cel Mare
*Semănatul este un obicei agrar de anul nou, care se practică în Moldova, Muntenia și parte din Oltenia și precum în alte obiceiuri de anul nou, constă în interpretarea unor cântece și poezii tradiționale, a unor incantații și urări de belșug pentru noul an și specific, acestui obicei, este cel de aruncare în casa gazdei a semințelor de cereale, semn al belșugului recoltelor, fertilitate și sănătate pentru anul ce vine. Tradiția spune că dacă în seara ajunului Anului Nou urătorii merg cu plugul la arat (Plugușorul), în dimineața de Sfântul Vasile aceștia vor veni cu semănatul.
* Se spune că în noaptea de Sfântul Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă. De asemenea, în tradiţia populară se spune că Sfântul Vasile s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel, i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. De aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura.
* În tradiţia populară se mai spune că, aşa cum este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot anul. Tot în ziua de Sfântul Vasile se zice că este bine să bei mult vin, existând credinţa că atât cât va bea omul în această zi va avea sânge în obraz în timpul anului.
* Tradiţia populară spune că de Anul Nou se înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul.
*Prima zi a anului este ziua în care fetele pun punți pentru a visa bărbatul cu care se vor căsători. Punțile sunt făcute din rămurele de măr dulce, construite din două crenguțe, care sunt, mai apoi, plasate în locuri ascunse. De ele se leagă un mănunchi de busuioc, o pară de argint legată cu un fir de ață roșu, un inel, o batistă și un șir de mărgele.
*Tradiția românească spune că dacă puntea este plină de brumă, atunci fata se va căsători cu un bărbat bogat, iar dacă puntea nu are brumă, atunci se va căsători cu unul sărac. Mai este și un alt ritual vechi, care ne învață că fata care vrea să afle dacă se va mărita în cursul anului sau în anii viitori, trebuie să meargă în cotețul porcilor sau în grajdul vitelor. Aici va trebui să dea cu piciorul într-un porc sau într-o vită și să rostească următoarele cuvinte: „hui etimp” (anul acesta), „hui atimp” (anul viitor), „hui dincolo deatimp” (al doilea an). Dacă porcul grohăie, iar vita se mișcă la prima strigare atunci fata se mărită în lunile care vin, iar dacă se mișcă la a doua sau la a treia strigare atunci fata se va mărita peste un an sau doi.
