Sfinții zilei
Sfântul Proroc Daniel și Sfinții trei tineri: Anania, Azaria și Misail (Dezlegare la pește).
Prorocul Daniel face parte dintre profeţii mari ai Vechiului Testament, el arătând precis timpul când S-a născut Mântuitorul, cu aproape 600 de ani înainte de venirea Acestuia. Era din neamul lui David şi a fost dus în robie în Babilon, împreună cu alţi tineri din neamul său, din porunca lui Nabucodonosor al 2-lea (605-562 î.Hr.). Pentru faptele lor bune, Daniel împreună cu Anania, Azaria şi Misail au fost luaţi la curtea lui Nabucodonosor şi au fost puşi în înalte dregătorii. La curtea împăratului, Prorocul Daniel şi-a dovedit înţelepciunea pe care o avea de la Domnul: a salvat de la moarte pe nevinovata Susana, care era defăimată pe nedrept de doi bătrâni desfrânaţi; a descoperit şi tălmăcit împăratului un vis cu o statuie alcătuită din mai multe părţi, care fiind lovită de o piatră mică s-a prăbuşit, arătând că piatra aceea preînchipuia pe Mesia (Daniel 2, 31-47). Sfântul Proroc Daniel a fost cinstit şi de alţi împăraţi din Babilon precum Belşaţar, Darius I şi Cirus al 2-lea cel Mare. În timpul lui Cirus a avut visul celor şapte săptămâni de ani ce despart vremea sa de vremea venirii lui Mesia (Daniel 9, 2-27). Astfel, a vestit popoarelor păgâne, cu aproape 600 de ani mai înainte, timpul Înomenirii Mântuitorului lumii. Profetul Daniel se referă la împărăţia dreptăţii şi a păcii adusă de Fiul lui Dumnezeu: `Am privit în vedenia de noapte, şi, iată, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-au dat stăpânirea, slava şi Împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată~ (Daniel 7, 13-14).
Rugăciune zilei
Rugăciune către Sfântul Proroc Daniel și către cei trei tineri, Anania, Azaria și Misail, ocrotitori ai tinerilor și ai tuturor celor aflați în primejdii, în depărtată străinătate (a Episcopului Macarie Drăgoi)
„Sfinte Prorocule Daniel, în robia Babilonului aflându-te, dreapta credință ai mărturisit și în cuvioasă viețuire ai petrecut, pentru aceasta, de marele dar al înainte vederii te-ai învrednicit. Fiind aruncat în groapa cu lei, gurile fiarelor neîmblânzite ai încleștat, Domnul păzindu-te nevătămat. Iar voi, Sfinților trei tineri, Anania, Azaria și Misail, preaslăvindu-L pe Dumnezeul Cel Atotputernic, în cuptorul cel încins ați fost aruncați și, în mijlocul văpăii stând, focul în rouă l-ați prefăcut, strigând: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeule, în veci! Pentru aceasta, vă rugăm, ca aceia care sunteți ocrotitori ai celor pribegi, ai tinerilor și ai tuturor celor aflați în primejdii, în depărtată străinătate și de Dumnezeu vrăjmașă lume, luați aminte la cererile acestea pe care cu umilință le aducem vouă. Pe cei tineri, aflați în văpaia ispitelor celor de multe feluri din cuptorul acestei lumi, în curăție și cinste păziți-i. Din multele înfruntări, necazuri și nedreptăți pe care le îndură din partea celor puternici, izbăviți-i pe ei. În dreapta credință a părinților lor călăuziți-i, astfel încât, binecuvântare aducând Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi, și ei, și noi, cei risipiți în depărtate ținuturi, să aflăm mântuire de la Dumnezeu din robia înstrăinatei viețuiri. Amin!”
Gândul zilei
„Postul adevărat nu constă doar în a istovi trupul, ci și în a-i da celui înfometat pâinea pe care ai vrea să o mănânci tu.” – Sfântul Serafim de Sarov
Știai că?
Amin, cuvântul provine din ebraică – amen, și înseamnă „așa să fie” sau „cu adevărat”. Este un cuvânt liturgic ce apare de 13 ori în Vechiul Testament și de 119 ori în Noul Testament, din care de 52 de ori în evangheliile sinoptice și de 25 de ori în Evanghelia după Ioan. În zonele rurale românești se mai traduce și ca ”așa a fost, așa este și așa va rămâne”. Cuvântul „Amin”, este formulă de încheiere a unei rugăciuni în ritualul creştin, folosită ca expresie de asociere la rugăciunile de laudă şi mulţumire,este folosit în texte religioase sau în practica Bisericii.
Pilda zilei
A doua șansă
După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
– Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!
În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
– Bucură-te, omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?
– Sigur că da, zise omul cu nerăbdare, sigur că m-am schimbat!
– Bine! A mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a început să se prindă de firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
– Ce faceţi ?! Strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! Ţipa omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
– Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
– Nu se poate! I-a răspuns îngerul.
– Cum aşa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!
– Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.
În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoana. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.
„Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!”
