Sfinții zilei
† Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; † Sfântul Mare Mucenic Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sfânta Muceniță Lucia din Siracuza (Dezlegare la pește).
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în 1624 la Suceava, în familia Barilă. La Botez, pruncul a primit numele Dimitrie, şi în tinereţe a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala „Frăţiei Ortodoxe” din Liov. A învăţat şi Sfintele Scripturi precum şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi cunoştea limbile greacă, latină, slavonă, polonă şi ucraineană. A intrat în monahism la Mănăstirea Probota, în 1649, primind numele Dosoftei. În 1658 a fost hirotonit Episcop de Huşi, după un an a trecut în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 a fost ales Mitropolit al Moldovei. Sfântul Dosoftei a dăruit Bisericii lucrări tipărite precum „Psaltirea în versuri” şi „Acatistul Născătoarei de Dumnezeu” (Uniev, 1673). După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă în limba română: „Psaltirea de-nţăles” (1680), cu text paralel în română şi slavonă; „Dumnezăiasca Liturghie” (1679 şi 1683); „Molitvălnic de-nţăles” (1681). În ciuda presiunilor, Sfântul Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie, ci a rămas ortodox până la trecerea sa la Domnul, pe 13 decembrie 1693. – Articol de Preot Ștefan Sfarghie
Rugăciune zilei
Rugăciune către Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei
„O, preaînțelepte, Sfinte Ierarhe Dosoftei, ai fost trimis de Dumnezeu, la vreme de strâmtorare, să fii pavăză Bisericii Moldovei. Pentru credința, blândețea, răbdarea și milostenia ta, chipul îngeresc ai primit și vrednic te-ai făcut de înălțimea chemării arhierești. Înțelept tâlcuitor al dreptei credințe, luminător și sfințitor al limbii române, mare iubitor al sfinților și al Sfintei Liturghii te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Dosoftei. Întrucât te-ai învrednicit să stai în preajma Sfintei Treimi, te lăudăm, cântăm și fericim viața ta curată și multa ta osteneală, pentru credința și lucrarea Bisericii lui Hristos. Acum, te rugăm, păstor luminat al Bisericii și împreună-liturghisitor cu îngerii în ceruri, ajută-ne cu mijlocirile tale, rugând pe Dumnezeu să dăruiască poporului nostru tăria dreptei credințe, bucuria vieții sfinte și rodirea faptelor bune; să ocrotească pe părinți și pe copii, să vindece pe cei bolnavi și să mângâie pe cei întristați; să sporească dragostea noastră, a tuturor, pentru cei săraci, singuri și neajutorați; să ne ajute pe toți să împlinim poruncile Evangheliei lui Hristos, spre slava Sfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin!”
Gândul zilei
„Să nu ne întrebăm prin post ce vom mânca mâine, ci ceea ce vom deveni mâine” – Preot Profesor Stelian Tofană
Știai că?
Metania este un gest ritual care însoţeşte rugăciunea, este o îngenunchere şi o ridicare alternate, însoţite de semnul crucii, închinare şi de adâncă plecăciune până la pământ. Simbolic, mătania, ca şi simpla îngenunchere la rugăciune, este o mărturisire a căderii omului în păcat şi ridicarea lui prin Iisus Hristos. Mătănii se numesc şi şiruri de mărgele pe care le ţin pe încheietura mâinii călugării creştini şi pe care, rotindu-le cu degetele îşi numără şi-şi rostesc rugăciuni.
Pilda zilei
Mare este Dumnezeu
Era un împărat tare mândru, care nu-l cinstea pe Dumnezeu. Printre supușii săi se afla un om credincios ce avea meseria de bijutier. El avea mereu o vorbă: ”Mare este Dumnezeu!”
Împăratului nu-i plăcea acest cuvânt, ci ar fi dorit să audă: ”Marea este împăratul!” De aceea îi căuta pricină să îl bage la închisoare, așa că l-a chemat pe bijutier și i-a spus:
– Îți dau acest inel cu sigiliul meu să-l cureți și peste trei zile mi-l aduci.
– Da, împărate, că mare este Dumnezeu! A răspuns bijutierul.
Împăratul s-a dus să împacheteze inelul, dar i-a scos piatra prețioasă și a aruncat-o în mare. Apoi, i-a dat bijutierului inelul fără piatră.
A doua zi, când bijutierul a desfăcut pachetul și a văzut inelul lipsit de piatră a început a plânge, știind că îl așteaptă mânia împăratului. I-a spus și soției sale necazul ce-i așteaptă și a plâns și ea. S-au rugat apoi la Dumnezeu să-i scape de acest necaz, apoi soția s-a dus să cumpere pește. Acasă, când l-a pregătit, mare i-a fost mirarea când a găsit în măruntaiele peștelui o piatră prețioasă. Femeia s-a dus cu ea la soțul ei, iar acesta a recunoscut piatra de la inelul împăratului. Bucuros bijutierul a pus piatra la inel și a exclamat: ”Mare este Dumnezeu!”, apoi s-a dus cu inelul la împărat.
– Gata inelul? A întrebat împăratul.
– Gata, căci ”Mare este Dumnezeu”.
Împăratul a luat inelul și când a văzut piatra la locul ei, a rămas mut de uimire. Bijutierul i-a spus unde a găsit piatra, iar împăratul a exclamat.
– Într-adevăr, Mare este Dumnezeu.
Dacă am avea puțin din credința acestui om, am face lucruri minunate, cu noi înșine, în primul rând, și pentru cei din jurul nostru, în al doilea rând!
