Sfinții zilei
† Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (Dezlegare la pește).
Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, era de neam din Cipru şi a trăit pe vremea împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi Constanţiu (337-361). Era un om smerit cu inima. A fost păstor de oi, apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Deoarece Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. Prin rugăciunile sale către Domnul a adus ploaie pe pământ în vreme de secetă şi a oprit ploaia care cădea peste măsură. Altă dată, a pus capăt foametei, pusă la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. De asemenea, a prefăcut un şarpe în aur, iar după ce l-a scăpat pe un om sărac din lipsă, a prefăcut din nou aurul în şarpe cum fusese mai înainte. Sfântul Spiridon a oprit curgerile râurilor şi a întors pe mulţi păcătoşi la dreapta vieţuire. În vremea prigonirii creştinilor de către Maximian şi Galeriu, sfântul a fost prins şi, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept şi i s-a tăiat pulpa stângă. A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinţi care au mărturisit deofiinţimea Persoanelor Sfintei Treimi. Sfântul Ierarh Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, căci, luând o cărămidă, a făcut prin rugăciune ca aceasta să se desfacă în stihiile din care era alcătuită: pământ, apă şi foc. Sfântului Ierarh Spiridon i se arătau îngerii lui Dumnezeu în timp ce el săvârşea Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Şi aşa, păstorind cu multă grijă turma cea cuvântătoare încredinţată lui, s-a mutat în pace la cereştile locaşuri. Sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon sunt păstrate cu cinste, până astăzi, într-o raclă în insula Corfu. Fragmente din sfintele sale moaşte se găsesc şi la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, precum şi la Biserica „Sfântul Spiridon”-Vechi din Capitală.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea către Sfântul Spiridon, care face minuni
„Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare. Toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm. Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarh Spiridon, deşi nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte. Totuşi venim la tine, sfinte, şi mărturisindu-ne multele păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie. Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă! Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului. Amin!”
Gândul zilei
„Primul care își cere iertare într-o ceartă, într-o neînțelegere, într-o dispută, are noblețe sufletească, are curaj duhovnicesc, este un creștin ortodox adevărat și putem spune că este cel mai CURAJOS. Sunt doua cuvinte cu care omul străpunge cerul: “TE ROG FRUMOS!” și “IARTA-MĂ!”. Cuvântul acesta “IARTA-MĂ!”, nu poate fi rostit de omul plin de mândrie, de trufie, de slavă deșartă, de invidie, de încăpățânare. Într-un conflict, primul care “pune piatra jos”, care iartă pe celălalt, este cel mai înțelept, este cel mai PUTERNIC și bine plăcut lui Dumnezeu, care ne-a îndemnat să întoarcem și obrazul celălalt. Primul care iartă pe aproapele este FERICIT….” – Preot Cristian Stavriu
Știai că?
Sărbătoare, este cuvânt de origine latină (servstoria, de la servare – a păstra, a respecta). În calendarul creştin ortodox, sărbătorile sunt marcate cu semne tipiconale prin care se arată gradul sărbătorii: cele notate cu cruce roşie sunt sărbători mari, cu „ţinere“, adică nu se lucrează în aceste zile, iar cele fără ţinere se notează cu o cruce neagră. Zilele de sărbători se deosebesc de zilele de rând, pentru că în ele se săvârşeşte Sfânta Liturghie în biserici, unde participă credincioşii şi în mănăstiri, unde se face serviciul divin în fiecare zi; în sărbători, slujbele sunt mai dezvoltate, mai solemne decât în celelalte zile. Sărbătorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre Sfinți.
Pilda zilei
Caii cu capetele tăiate, unul alb și unul negru, a Sfântului Spiridon
Sfântul Spiridon, după primirea invitației pentru Sobor, se adresează bunului său ucenic:
– Fiule, iată am primit de la împăratul Constantin invitație să mergem la Sobor, la Niceea Bitiniei în Asia, împotriva blestematului Arie
– Părinte, dar mata ești tare bătrân și avem de mers până acolo mulți kilometri,e tare departe.
– Fiule, de dimineață să pui caii la trăsură, că mergem la port, ne suim cu căruța într-un vaporaș, și apoi o sa mergem în Asia Mica !
Arienii, când au auzit că merge Sfântul Spiridon, ei știau că-i făcător de minuni, și atunci au zis : „Măi, dacă merge moșneagul ăsta la Sinod, noi suntem gata, suntem terminați ! Acesta nu vorbește, ci face minuni, și împăratul când va vedea minunile, gata cu noi, sigur că iscălește izgonirea noastră de acolo! Hai să le tăiem capul la cai,să-l împiedicăm cumva și să-l facem să se răzgândească. Dacă n-are cai, moșneagul pe jos nu se poate duce, că are aproape 100 de ani”. Și s-au dus arienii în grajd noaptea, și au tăiat capul la amândoi caii. Iar dimineață, Sfântul Spiridon i-a zis ucenicului:
– Du-te fiule și pune caii la ham să plecăm repede, cum am zis, că se face ziua! Mai era un ceas-doua până se lumina de zi. Ucenicul s-a dus să înhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumânărică în mână. Când se duce în grajd, uimit și înfricoșat, găsește caii morți. Îi strigă Sfântului Bătrân:
– Părinte, vai de mine, ne-au tăiat capul la amândoi caii ! Caii-s morți, fără capete amândoi ! Nu mai putem să mergem nicăieri!
Dar bătrânul știa sigur că arienii au făcut aceasta, ca să-l împiedice să nu se ducă la Sinod. Și i-a zis ucenicului: Asta arienii au făcut-o, lasă că ne-ajută Dumnezeu ! Du-te și pune capul înapoi la cai că vin și eu acolo !
Încă nu era luminat de ziuă. Ucenicul s-a dus pe semi-întuneric, și din greșeală, deși avea o mică lumânărică, a pus capurile cailor invers : capul de la calul cel alb la cel negru și capul de la cel negru la cel alb. Și când a ajuns Sfântul Spiridon, n-a mai băgat de seamă greșeala ucenicului, și l-a întrebat:
– Fiule, ai pus capetele cailor înapoi?
– Le-am pus, părinte, cum ai poruncit.
– Unde sunt acuma?
– Iată, aici și îi arătă, Sfântul Spiridon zice:
– Bine ești cuvântat Dumnezeul nostru, Cel ce dai viață la toată făptura, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Și dintr-o dată au înviat caii amândoi, scuturându-se !
– Pune-i, fiule, repede la căruță, ca să putem pleca !
Dar nu știa că a pus capul de la calul cel alb la cel negru, din cauza întunericului dinăuntru. Abia când a ieșit cu ei la lumina, scoțându-i pentru înhămat, ucenicul a zis :
– Părinte, am greșit ceva! Am pus calului negru capul celui alb și invers ! Ce pot să fac acum ?
– Lasă-i așa, fiule, că nu are nimic, poate că așa a vrut Dumnezeu !
Iar după ce a înhămat caii, se făcuse ziuă. Și când au văzut arienii ziua că merge Sfântul Spiridon cu un cal alb cu capul negru și cu un cal negru cu capul alb, au zis:
– Asta da, minune! Dar nu ziceați că ați tăiat capul la cai? Noi sigur le-am tăiat, la amândoi ! Dar uită-te la ei cât sunt de vii ! Cum i-a înviat? Dacă a făcut el minunea asta și a înviat caii, când ajunge ăsta la Sobor, praf ne face, vai de ce ne așteaptă pe noi cu el acolo ! Acesta e mare bineplăcut lui Dumnezeu Cel Viu și Adevărat și mare făcător e de minuni ! Cunoaștem și minunea de acolo, dar și finalul binecuvântat al Sfântului Sobor..
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, Doamne, miluiește și mântuiește sufletele noastre! – (Ne povestește Părintele Ilie Cleopa)
