Sfinții zilei

† Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit; Sfântul Mucenic Anastasie (Dezlegare la pește).

Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). Era originar din Capadocia, părinți lui erau creștini și se numeau Ioan si Sofia. Încă de la vârsta de 8 ani alege calea călugăriei, intrând în mănăstirea numită a lui Flavian. La vârsta de 18 ani ajunge la renumitul călugăr Eftimie cel Mare, care îl trimite la Cuviosul Teoctist, unde s-a desăvârșit și sporind în virtute, făcând  multe minuni. Prin rugăciunea lui a făcut să izvorască apă în locuri fără de apă, și a fost povățuitor și învățător multor călugări, întemeind în Palestina mănăstirea care îi poartă numele. Sfântul Sava este numit „cel Sfinţit” pentru că a fost hirotonitpreot şi rânduit îndrumător al tuturor sihaştrilor din Palestina. El a mers în două rânduri la Constantinopol, fiind trimis ca sol de către patriarhii Ierusalimului din acele vremuri, la împăraţii Anastasie (491-518) şi Iustinian cel Mare (527-565). După mulți ani de nevoințe și nespuse bucurii duhovnicești, Sfântul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiască, și a cunoscut data trecerii sale la cele veșnice , săvârșindu-se  în ziua de 5 decembrie 532, la vârsta de 94 de ani.   În anul 584, când a fost deschis mormântul Cuviosului spre a fi îngropat trupul stareţului Casian, moaştele Sfântului Sava au fost găsite nestricate şi răspândind bună mireasmă. În timpul năvălirilor arabe, moaştele Cuviosului au fost mutate la Constantinopol, iar după Cruciada a patra (1204), au fost duse la Veneţia. În anul 1965, la insistenţele Patriarhului ortodox Benedict al Ierusalimului, moaştele Sfântului Sava au fost aduse din nou în Mănăstirea sa, din Ţara Sfântă, unde se află, întregi, până astăzi.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfântul Sava care te apără de toate necazurile

„Sfinte mucenice Sava, alesule al lui Hristos, care din tinerețe ai urmat calea Bisericii, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, care cinstim cu multă evlavie ale tale nevoințe și pătimiri pentru dreapta credință. Adu-ți aminte de toți binecredincioșii țării noastre, ca și noi să dobândim milă și har înaintea lui Dumnezeu. Fii rugătorul nostru fierbinte înaintea Dreptului Judecător în Ziua cea mare a Dreptății lui Dumnezeu, care va să vie. Ajută-ne Sfinte mucenice Sava,să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, să iubim cele cerești și să cugetăm mereu la cele veșnice, pentru ca și noi să ne învrednicim a moșteni împărăția cerească împreună cu toți sfinții. Amin!”

Gândul zilei

„Niciodată să nu căutăm să plăcem oamenilor, pentru că oamenii niciodată nu vor fi mulțumiți unul de celălalt! Dacă ii plăcem lui Dumnezeu prin faptele noastre, atunci toată lumea ne poate urî căci am câștigat cerul! Lumea ne poate oferi atenție, un bun, o îmbrățișare, puțină iubire, uneori iertare și cam atât! Dumnezeu ne poate oferi tot ce este aici și veșnicia din Cer! Să contăm pe Dumnezeu, El este totul! Pe om să-l iertăm, să-l iubim!” – Părintele Ioan Danci

Știai că?

Postul reprezintă înfrânarea de la diferite mâncăruri (în anumite cazuri numai de la unele), băuturi și obiceiuri rele. Acesta este un mijloc de înfrânare a poftelor trupului, o faptă de virtute și de întărirea voinței. De-a lungul anului bisericesc sunt patru posturi mari: Postul Paștelui, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Nașterii Domnului. Postul negru reprezintă perioada în care nu se mănâncă și nu se bea deloc. Postul alb reprezintă o perioadă de post când avem dezlegarea de a consuma alimente de origine animală mai puțin carne. Postul trebuie însoțit de multă rugăciune

Pilda zilei

Vederea păcatelor proprii

Două femei au venit la un stareț la spovedanie. Una plângea și spunea că are un păcat greu, iar cealaltă vorbea mai mult  despre greșelile altora și spunea că ea a făcut păcate mai multe dar mici (așa le considera ea).
Atunci starețul a zis:
– Duceți-vă în curte: tu, care ai un păcat greu, adu aici un bolovan cât poți să-l duci, iar tu adună pietricelele în șorț, ia cât poți duce.
După ce făcură așa, starețul le zise:
– Acum duceți-vă și puneți-le la loc de unde le-ați luat.
– Femeia cu bolovanul îl duse îndată, căci cunoștea locul, dar cealaltă, după o vreme, veni cu șorțul cu pietricele înapoi și zise că nu mai găsește locurile de unde le-a luat.
Atunci grăi din nou starețul:
– Păcatul acesteia a fost iertat mai ușor, pentru că s-a gândit mereu la el, iar sufletul tău rămâne împovărat de păcate, pentru că te-ai gândit la ale altora și nu la ale tale, să știi de unde sunt și cum să le înlături.

În viață mereu vedem păcatele altora și mai puțin pe ale noastre. Cu ale noastre suntem blânzi și milostivi, iar cu cele străine aspri și neînduplecați. De fiecare dată auzim oamenii spunând: „Dar ce păcate mari am făcut eu?”. Abia când ajung în fața duhovnicului acei oameni încep să realizeze câte păcate au făcut și despre câte nici nu știau că există, că le-au făcut sau le fac.

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău