Sfinții zilei  

Sfânta Muceniță Haritina; † Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Sfinții Cuvioșii Daniil și Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părțile Olteniei. Cei doi încă din tinerețe, erau iubitori de Dumnezeu și doritori de viață sfântă, drept pentru care au lăsat casă, părinți și frați, și au intrat în Mănăstirea Cozia ca frați, viețuind în ascultare și smerenie. Ei au dobândind darul rugăciunii și al iubirii de Dumnezeu, mergând după rânduială, supunându-se poruncilor starețului și a fraților, fiind exemple vii de nevoințe în toate. După multe osteneli, s-au  făcut vrednici de schima călugărească primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind, cunoscător al Sfintelor Scripturi și a Sfinților părinți, a fost învrednicit de harul preoției. Prin viața sa curată și smerită s-a făcut repede cunoscut de părinții din mănăstire, pe care l-au ales ca duhovnic și povățuitor. Fericitul Misail, i-a devenit ucenic duhovnic. Dorind împlinirea duhovnicească, Sfinții Daniil și Misail, a părăsit viața de obște și au mers în pustie.  Primind binecuvântare de la stareț, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ținutul Muntelui Cozia, unde si-au săpat chilie în stânca muntelui lângă izvoarele de apă. După multe ispite, în jurul Cuvioșilor s-a adunat o mică obște de frați nevoindu-se în rugăciune, privegheri și post. Cuvioșii Daniil și Misail au ridicat o biserică din lemn, în cinstea Intrării în  biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu. Cuviosul Daniil spre sfârșitul vieții, a pus povățuitor pe ucenicul său, Cuviosul Misail. După trecerea la cele veșnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropați lângă altarul bisericii lor. În anul 1676, mitropolitul Varlam al Țării Românești a construit o nouă biserică de piatră, și a așezat sfintele lor moaște la temelia altarului bisericii. Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinţilor Cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuirea sfântă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 2016 a hotărât canonizarea Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.

Rugăciunea zilei

Rugăciune de slavă

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!Amin.

Gândul zilei

„Nu există o fericire mai mare în această lume, decât pacea interioară.” – Starețul Tadei de Vitovnița

Știai că?

Patriarhul, este cel mai înalt rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, capul unei Biserici autocefale, președinte al sfântului Sinod. Cuvântul Patriarh semnifică tatăl sau șeful unui clan sau a unei familii, conducător și este folosit biblic în numeroase pasaje din Vechiul Testament, în Epistola către evrei și în Faptele Apostolilor. Cuvântul patriarh a început să fie aplicat treptat și demnitarilor creștini  ca titlu onorific din primele secole ale creștinismului. Din secolul al IV-lea , cuvântul patriarh a început să fie folosit pentru a desemna episcopii remarcabili.

Pilda zilei     

Cei trei prieteni

Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător şi să-l scape astfel de pedeapsă. A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat până la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit şi a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie pentru el şi l-a salvat, redându-i astfel libertatea.
La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi, aşa cum suntem cu adevărat, sunt averea noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut, însă, când murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân şi ele tot aici, în lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmează şi dincolo de moarte, arătându-I lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a făcut.

“Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a face bine” – Sfântul Grigorie de Nazianz

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău