Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

Sfântul Alexie, s-a născut la Roma  fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil şi bogaţi. Ajungând la vârsta potrivită, părinţii au dorit ca fiul lor să se căsătorească, prin urmare, i-au ales o soţie. În noaptea nunţii Alexie i-a dat inelul şi brâul cel scump miresei şi a binecuvântat-o, apoi, luând ceva din bogăţia sa, aur şi pietre scumpe, a ieşint noaptea în taină, pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică). De acolo s-a dus cu alţi călători până în cetatea Edesa din Mesopotamia. Aici, a împărţit restul banilor ce-i mai rămăsese, s-a îmbrăcat într-o haină veche ca orice sărac şi a sta în pridvorul Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Edesa, postind, rugându-se şi cuminecându-se cu Sfintele Taine în toate duminicile. Aici a stat vreme de 17 ani. În acest timp părinţii l-au căutat şi au ajuns chiar până la Biserica din Edesa, dar nu au ştiut că unul din săracii din pridvorul Bisericii este chiar fiul lor. Simţindu-se în pericol și din pricina virtutilor sale, neputând rămâne prea mult timp ascuns, fugind de slava şi cinstea omenească, s-a dus din cetatea Edesa, neştiind nimeni. Mergând la limanul mării, a aflat o corabie  ce mergea spre Cilicia, s-a suit într-însa, gândind că în cetate nimeni nu îl ştie, şi va rămâne  în biserica Sfântului Apostol Pavel. Plutind corabia, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-a făcut furtună pe mare şi, purtându-se corabia de valuri mai multe zile, a ajunge la Roma. Ajuns aici, decide să meargă la casa părinților săi. Acolo nu mai este cunoscut de nimeni și decide să își petreacă restul vieții înaintea porții sale, fiind luat în derâdere și batjocorit de către servitorii lui. Când a simţit că i se apropie sfârşitul,  a scris o scrisoare,  cine este, dar şi toată viaţa consemnând unele taine ştiute numai de părinţi, iar după ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul († 411).  După o descoperire dumnezeiască în Biserica celor Doisprezece Apostoli, împăratul şi patriarhul au primit porunca de a-l căuta pe „omul lui Dumnezeu”. La scurt timp, s-a descoperit ca acest „om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerşetor în curtea acestuia, timp de 17 ani. Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare şi toţi au fost cuprinşi de spaimă. La atingerea de sfintele sale moaşte bolnavii se vindecau, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor. Trupul Cuviosului Alexie a fost îngropat cu cinste. Aşadar, datorită vieţii sale deosebit de aspre, pline de umilinţă, credinţă, a lipsei dorinţei de mărire, Sfântul Alexie este cunoscut în rîndul creştinilor ca Omul lui Dumnezeu. Moaştele Sfântului au fost găsite în anul 1216. Astăzi, se păstrează într-o Biserică din Roma zidită în cinstea Sfântului Bonifaciu şi a Sfântului Alexie.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

„O, mare bineplăcute al lui Hristos, sfinte omule al lui Dumnezeu Alexie, care cu sufletul stai în cer înaintea Tronului Domnului, iar pe pământ săvârșești minuni felurite cu harul cel dat ție de Sus! Caută cu milostivire spre cei ce stau înaintea sfintei tale icoane și se roagă cu umilință, cerând de la tine ajutor și acoperire. Tinde spre Domnul Dumnezeu, rugându-te, cinstitele tale mâini și cere pentru noi de la Dânsul lăsarea greșalelor noastre celor de voie și celor fără de voie, pentru cei bolnavi vindecare, pentru cei năpăstuiți ocrotire, pentru cei necăjiți mângâiere, pentru cei aflați în restriști grabnic ajutor, iar pentru toți cei ce te cinstesc sfârșit pașnic și creștinesc al vieții și răspuns bun la Infricoșătoarea Judecată a lui Hristos. Așa, bineplăcutule al lui Dumnezeu, nu fă de rușine nădejdea noastră, pe care după Dumnezeu și după Născătoarea de Dumnezeu la tine o punem, ci fii nouă ajutător și acoperitor spre mântuire, ca primind, cu rugăciunile tale, har și milostivire de la Domnul, să preaslăvim iubirea de oameni a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Unuia Dumnezeu în Treime slăvit și închinat, precum și sfânta ta mijlocire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”

Gândul zilei

„Fraților, nu vremurile sunt grele, ci păcatele sunt grele, așa să știți! Cel mai mare dar acesta este: să-mi văd păcatele mele și să pot plânge.”  – (File de Pateric)

Știai că?

Noblețea duhovnicească este superioritatea duhovnicească, este jertfa. Un suflet nobil are pretenții numai de la sine insuși, iar nu de la ceilalți. Se jertfește pentru ceilalti, fără să aștepte răsplată. Uită tot ce dă, dar își amintește până și cel mai mic lucru care i se dă. Are mărinimie, are smerenie și simplitate, are lipsă de interes, cinste, le are pe toate. Are cea mai mare bucurie și veselie duhovnicească. Noblețea duhovnicească are Harul lui Dumnezeu, este – cum să spun? – o însușire dumnezeiască. Acolo unde există noblețe, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la vedere. De aceea acolo Se odihnește Hristos și acolo este binecuvântarea lui Hristos. – Din Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos – 2007.

Pilda zilei

Vizita Mântuitorului

Un creştin credincios, se ruga într-o zi: „Vino, Doamne Iisuse, măcar odată în casa mea! … ” Noaptea următoare, în vedenie de vis, Domnul i-a spus: „Voi veni mâine în casa ta!”
Credinciosul s-a apucat a doua zi dimineaţa să-şi pregătească locuinţa în aşteptarea Domnului. A curăţit peste tot, a făcut bucate alese – toate, ca pentru un oaspete atât de mare şi de drag.
Şi, – s-a pus să aştepte. Afară era frig şi ninsoare. Pe la prânz, iată că în dreptul casei lui, s-a arătat un drumeţ bolnav şi flămând. Creştinul l-a primit, i-a dat de mâncare şi l-a îngrijit. Acela, a plecat pe urmă…
Peste puţin, alt călător s-a ivit: o femeie văduvă, sărmană, care neavând de mâncare pentru cei trei copii ai ei, cerşea din casă în casă. Omul a primit-o şi pe ea, a ospătat-o şi a încărcat-o de daruri pentru copii. Pe urmă, a plecat şi ea…
Spre seară, s-a arătat alt călător: era un biet creştin, care, din dragoste pentru Domnul, mergea prin sate şi vindea cărticele sfinte. Era îngheţat şi flămând. Şi l-a primit, găzduindu-l peste noapte.
Aproape de a se culca, omul nostru a zis, cu mâhnire, rugându-se: „Doamne, Te-am aşteptat şi n-ai venit!” Dar când a adormit, Domnul i s-a arătat în lumină de aur şi i-a zis: „Fiul meu, copile, ieri te-am vizitat de trei ori. Şi văduva necăjită, şi drumeţul cu cărţi sfinte, Eu eram”.
A doua zi credinciosul a mulţumit lui Iisus, şi L-a rugat să vină cât de des la el.

Obiceiuri și tradiții populare

*În tradiţia populară, sărbătoarea face parte din ciclu ritualic de înnoire a timpului, iar Alexie e considerat aducătorul primăverii, cel care face ca pământul să se dezgheţe, vieţuitoarele care au stat ascunse să se trezească şi gâzele să învie.

*De Sfântul Alexie nu se munceşte, iar femeile nu au voie să toarcă, să depene fire și să folosească foarfece, ace sau cuţite.

*În sate de munte din Bucovina, în special în zona pomicolă, aspectul popular al Alexiilor încă mai poate fi întâlnit şi acum. Se aprind focuri în care se aruncă fructe uscate sfinţite de Ziua Crucii, iar tinerii sar peste ele pentru a fi feriţi de boli. Din aceleaşi focuri, femeile iau cărbuni încinşi şi afumă gospodăriile pentru a le feri de dăunători iar livezile şi grădinile să aibă rod bogat se leagă tulpinile pomilor fructiferi cu paie ca să nu dea omizile pe crengi, se suna din clopoţei sau se făceau zgomote bătînd în fiare vechi pentru ca să sperie tîrîtoarele.

*În unele locuri, de Sfântul Alexie, erau cunoscute şi sub denumirea de Ziua Şarpelui, deoarece se consideră că în aceasta zi şerpii ies din pământ după ce au hibernat timp de 6 luni, de la 14 septembrie până la 17 martie. În această zi, este interzis să se aducă lut şi surcele în casă, dar dacă a fost adus din vreme, este permis să se astupe cu el micile crăpături din case. Se spune că aşa i se astupă şi ochii şarpelui, să nu se poată apropia de casă şi să nu muşte omul.

*Sărbătoarea mai este numită şi Ziua Peştelui sau Retezatul Stupilor, pentru că peştii încep să se zbată în ape, iar albinele ies din stupi. Pescarii susţin că Sfîntul Alexie, începe şi anul nou piscicol. este cel care aduce peştii din adîncurile, unde au iernat la suprafaţa apelor. Ei obişnuiau să ţină post negru toata ziua și împreună cu familiile lor să mănânce peşte crud pentru a fi feriţi de rele.

*Tot în aceasta zi se făceau şi previziuni meteorologice. Se zicea că de Alexii, încep să cînte broaştele. Dacă broaştele cîntă înainte de 17 martie, atunci e semn că primăvara va fi lungă şi rea, dacă încep să cînte de Alexii, atunci e semn că vor urma zile călduroase.

*Se credea în popor că Sfîntul Alexie mai avea şi o altă putere, în momentul cînd se sătura de iarnă, lua un tăciune aprins şi îl îngropa în zăpadă şi începînd cu acel moment zăpada se topea şi începea cu adevărat vremea de primăvară.