Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!
Sfinții zilei
Sfântele Mucenice Agata și Teodula. Canon din Isauria și Conon Grădinarul; Sfântul Cuvios Marcu Pustnicul.
Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); Ap.2 Timotei 3,10-15; Ev. Luca 18, 10-14; glas 1,voscr.1 (Începutul Triodului).
EVANGHELIA ZILEI, Luca 18, 10-14
Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.
Evanghelia acestei duminici este, înainte de toate, un îndemn la rugăciune smerită. Prin pilda pe care ne-o spune, Mântuitorul Hristos ne învaţă că nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilinţă. Ceea ce ne învaţă Mântuitorul în concluzia lecturii Evangheliei acestei duminici este esenţa învăţăturii Sale despre rugăciunea smerită, şi anume: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa“. Cu alte cuvinte, rugăciunea care ne înalţă este rugăciunea făcută întru smerenie, iar rugăciunea care ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu şi ne dăunează din punctul de vedere spiritual este rugăciunea făcută cu mândrie. Rugăciunea fariseului, aşa cum ne arată Evanghelia, era una făcută „în sine“, adică în sufletul său şi pentru sine, încât nimeni nu auzea rugăciunea fariseului, la fel cum nimeni nu ştia ce se petrece în mintea şi în inima vameşului. Prin urmare, Evanghelia ne învaţă că Dumnezeu cunoaşte gândurile şi aude rugăciunile oamenilor (cf. Psalm 93, 9), chiar şi atunci când acestea se exprimă fără cuvinte. De aceea, Mântuitorul, Dumnezeu-Omul, a spus că fariseul se ruga „în sine“, zicând: „Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig“. Evanghelia ne mai spune că fariseul stătea drept, „iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!“. Atât poziţia semeaţă a fariseului, cât şi cea smerită a vameşului dezvăluie stările lor sufleteşti: mândrie şi mulţumire de sine în cazul fariseului, pocăinţă şi smerenie în cazul vameşului. Iată amănunte care la prima vedere par lipsite de importanţă, dar, în realitate, cuprind sensuri sau înţelesuri deosebite, încât nici un cuvânt nu este de prisos în Sfânta Evanghelie.
Din descrierea poziţiei şi a atitudinii din rugăciune a vameşului şi a fariseului, învăţăm, aşadar, că rugăciunea de pocăinţă nu este numai o lucrare sufletească, ci şi una trupească, sau mai precis o lucrare duhovnicească a sufletului şi a trupului împreună. Urmând pilda vameşului păcătos, dar smerit, din Evanghelie, în perioada postului, şi noi, creştinii, facem multe metanii şi închinăciuni ca semn de smerenie şi de pocăinţă, întrucât simţim cum păcatul ne trage spre cele pământeşti şi spre moarte, însă mila sau harul lui Dumnezeu şi iertarea Lui ne ridică spre cele cereşti şi spre lumina vieţii veşnice.
Din Evanghelie se vede că fariseul este un om drept, dar mândru, în timp ce vameşul este un om păcătos, dar smerit. Prima concluzie pe care o putem trage la auzirea acestei Evanghelii este aceea că Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mândru. Totuşi, cântările Triodului, în care Evanghelia este tâlcuită duhovniceşte, lasă să se înţeleagă că această preferinţă a lui Dumnezeu pentru smerenie nu înseamnă aprobarea păcatelor vameşului şi nici nesocotirea faptelor bune ale fariseului. Ca atare, Triodul ne îndeamnă să imităm virtuţile sau faptele bune ale fariseului, dar mai ales să avem smerenia vameşului. Aşadar, Biserica ne îndeamnă, deodată, la fapte bune şi la smerenie multă.
Rugăciunea zilei
Rugăciune pentru vederea păcatului propriu a Sfântul Ignatie Briancianinov
„Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre. Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin!”
Gândul zilei
“Viaţa fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viaţă. Căci ea şi tăcând e folositoare; cuvântul şi strigând supără. Dacă se întâlnesc cuvântul şi viaţa, desăvârşesc un simbol al întregii filosofii.” – Sfântul Isidor Pelusiotul
Știai că?
Triodul este atat o carte de cult, cat si o perioada liturgica a Anului bisericesc. Cand vorbim de cartea de cult, avem in vedere cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele utreniei acestei perioade. Amintim ca la canoanele Utreniei, se canta, in aceasta perioada, doar trei imne, spre deosebire de celelalte perioade din timpul anului, cand se canta noua imne. Etimologic, cuvantul „triod“ provine din grecescul triodion , format din cuvintele „tria”, trei, si „odi”, oda, adica cantare in trei ode/strofe. Ne dăm seama că am intrat în perioada Triodului, după veșmintele clericilor și cele care împodobesc Sfântul Altar devin mohorâte sau cu nuanțe închise, lumina folosită este mai palidă, folosindu-se lumânarea și candela mai mult decât în altă perioadă a anului, cântările stranei sunt tânguitoare și pline de mesaje de pocăință. „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” devine imnul Bisericii.
Anul bisericesc este împărțit în trei mari perioade:
-Triodul (care ține până la Paști),
-Penticostarul (de la Paști la Cincizecime),
-Octoihul (de la Cincizecime până la începutul celor trei săptămâni dinaintea Postului Mare.
Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului, care va fi mâine 5 februarie, şi până în Sâmbăta Mare, în total 10 săptămâni. Perioada Triodului cuprinde: Duminicile pregătitoare, Postul Mare, Săptămâna Patimilor. Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în duminicile de la Sfânta Liturghie. După Duminica Vameșului și a fariseului, urmează cea a Fiului Risipitor, apoi a Înfricoșatei Judecăți și a Izgonirii lui Adam din Rai. Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (Duminica lăsatului sec de brânză). Duminicile următoare din post poartă denumiri specifice, după cum urmează: Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, iar ultima Duminică este cea a Intrării Domnului în Ierusalim adică a Floriilor. Urmează Săptămâna Mare sau a Patimilor, care precede Învierea Domnului sau Sfintele Paști. În Săptămâna Mare au loc de luni până vineri Deniile. Vineri este Denia Prohodul Domnului, după care urmează Sâmbăta Mare când se încheie Triodul.
Pilda zilei
Smerenia
Un monah oarecare, având adâncă smerenie și viață sfântă, a sosit în vizită la o mănăstire. A intrat în biserică să se roage, iar când frații s-au așezat la cina frățească a dragostei, a luat și el loc. Unii dintre frați au început să se întrebe: „Dar acesta ce caută aici?” și i-au spus monahului: „Ridică-te și ieși afară!”. El s-a ridicat și a ieșit. Alții dintre frați însă, mâhnindu-se din pricina izgonirii acestuia, l-au chemat înapoi. Fără a arăta în vreun fel că s-ar fi simțit jignit, el s-a întors. Apoi unul dintre frați l-a întrebat: „Spune-ne, ce ai gândit și ce ai simțit când ai fost izgonit, iar apoi chemat îndărăt?”. Aceasta le-a răspuns: „Mi-am amintit că sunt asemenea unui câine care iese când este izgonit și vine când este chemat.”
Aceasta este adevărata smerenie. Smerenia fățarnică are părtășie cu aceasta pe cât au paiele cu aurul.
