Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

† Soborul Maicii Domnului † Sfântul Cuvios Nicodim cel sfințit de la Tismana (în această zi va fi săvârșită și Slujba Duminicii după Nașterea Domnului, întru pomenirea Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, rudenia Domnului)

SOBORUL MAICII DOMNULUI

       În ziua de astăzi, 26 decembrie, prăznuim sărbătoarea „Soborul Maicii Domnului”. Soborul este o adunare de oameni și, în împrejurarea Crăciunului, reprezintă două lucruri: întâi, este o chemare către credincioși, să ne adunăm astăzi, aici pe pământ, pentru a o cinsti pe Maica Domnului; pe de altă parte, cuvântul „sobor” ne aduce aminte de faptul că Maica Domnului se află întru mare slavă în mijlocul tuturor Sfinților și Îngerilor, în ceruri. Adunarea cerească se unește astăzi cu cea pământească pentru cinstirea Maicii Domnului.

       După ce ieri am prăznuit Taina în care Dumnezeu se unește pe veci cu firea omenească prin Întruparea și Nașterea Sa din Fecioara Maria, este firesc ca astăzi, a doua zi de Crăciun, să o cinstim pe Maica Domnului.

       Sfântul Vasile cel Mare  zice: „Pentru că neamul omenesc n-a avut să ofere nimic mai curat, mai bun și mai frumos duhovnicește decât pe Maria, de aceea a fost ea umbrită de către Duhul Sfânt”.

       În icoana praznicului Nașterii Domnului alături de Prunc se află Maica Sa, pe un pat de purpură, așa cum se cuvine unei împărătese, ca una ce participă la taina minunată și neobișnuită, în care „peștera este cer, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu”. Împreună cu îngerii, îți aducem preacinstire și închinare, Maica Domnului!

Pomenirea Sfântului și Dreptului Iosif, logodnicul

Sfântul Iosif era de neam împărătesc din casa lui David și a lui Solomon, nepot al lui Matat și strănepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov după fire, iar lui Ili după lege; pentru că Matat, moșul lui, născând pe Iosif, tatăl său, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David și a născut pe Ili; deci Ili a luat femeie și a murit fără fii. După dânsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maică, nu și dintr-un tată, a luat pe femeia lui, - de vreme ce legea poruncea așa: de va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pe femeia lui, ca să continuie sămânța fratelui său. Deci, după acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui său și a născut pe Sfântul Iosif logodnicul.

Astfel Iosif era, după cum s-a zis, fiu al amândorura, al lui Iacov după fire, iar al lui Ili după lege. Pentru care pricină Sfântul Evanghelist Luca, scriind neamul Domnului nostru Iisus Hristos, a pus pe Ili, tatăl lui Iosif, grăind despre Hristos așa: Care este, precum se pare, fiul lui Iosif, al lui Ili și al lui Matat. Pe Ili zice în loc de Iacov. Și este neunire la înțelegere despre acest Iosif, între apuseni și între cei din răsărit. Apusenii zic că a fost feciorelnic până la sfârșitul vieții sale, necunoscând nicidecum însoțire, iar răsăritenii zic că a avut o femeie și a avut fii. Nichifor, istoricul cel vechi, grec luând acestea de la Sfântul Ipolit, povestește că a luat femeie cu numele de Salomi. Însă să nu înțelegeți că este acea Salomi, care era în Betleem și care s-a numit moașă Domnului, ci alta. Aceea era rudenie cu Elisabeta și cu Născătoarea de Dumnezeu, iar aceasta era fata lui Agheu, fratele lui Zaharia, tatăl înainte-Mergătorului. Agheu și Zaharia au fost feciorii preotului Varahie. Sfântul Iosif, cu această Salomi, fiica lui Agheu, viețuind întru însoțire cinstită, a născut patru fii: pe Iacob, pe Simon, pe Iuda și pe Iosie și două fete: pe Estir și pe Tamar, sau, precum zic alții, pe Marta. Sinaxarul din Duminica sfintelor mironosițe adaugă și a treia fată, cu numele Salomi, care a fost dată după Zevedei. Gheorghe Chedrin, pomenind două fete ale lui Iosif, pe una dintr-însele, cu numele de Maria, zice că ar fi fost dată după Cleopa, fratele lui Iosif, după întoarcerea acestuia din Egipt. Însă Maria aceasta se pare că este Marta sau Tamar. Dar oricare și oricâte ar fi fost fetele, aceasta este adevărat că Sfântul Iosif a fost însurat și a născut fii și fete. Viețuind Sfântul Iosif toți anii vieții sale, o sută zece ani, s-a sfârșit în pace și s-a dus la părinții săi, care erau în iad, ducându-le veste de bucurie și de încredințare, că a venit Mesia cel dorit, Cel ce are să elibereze și să mântuiască neamul omenesc, Hristos Domnul, Căruia I se cuvine slavă, în veci. Amin!

Rugăciunea zilei

RUGĂCIUNE  LA  ICOANA  MAICII  DOMNULUI  BETLEEMIȚA

"Ceea ce ești Izvor a toată înțelepciunea, îndrumă pașii noștri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău și ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască și să o așeze pe scaunul slavei cerești. În brațele tale ai purtat cu cuviință dumnezeiască pe Soarele dreptății, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuților. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptățile noastre și așezându-ne la limanul viețuirii curate. Amin!”

Gândul zilei

„Întrucât L-a născut și L-a arătat lumii pe Hristos, Maica Domnului este icoana Bisericii lui Hristos, în care El este pururi prezent prin harul său!”- Sfântul Paisie Aghioritul

Știai că?

"În primele trei ceruri domnește și lucrează Dumnezeu Creatorul, Atotfăcătorul și Atotțiitorul, Marele Anonim al lui Blaga, Marele Ceasornicar al lui Voltaire, Marele Arhitect al francmasonilor. De la cerul al patrulea în sus și până la al șaptelea sălășluiește dreptul Judecător, cel care înfricoșează, Legiuitorul Vechiului Testament, Dumnezeul dreptății aspre. Începând din cerul al șaptelea se dezvăluie — celor ce le este dat — neașteptate secrete finale. Numai că, spre deosebire de ce cred inițiații guenoniști, teosofi, antroposofi, spiritualiști ori oamenii pozitivi cu idei largi, ori ateiștii de nuanță agnostică, divinitatea din cerul al nouălea nu este o „forță” sau o „energie”, cât mai impasibilă și mai impersonală, un ascuns coordonator sau constructor, ci este Dumnezeu cel cu barbă albă, blând și bun. Dumnezeul copilăriei celei mai îndepărtate și al colindelor, al cozonacilor, colindețelor și turtelor, al celor mai frumoase seri de Crăciun, cel din Dickens și din Bibliotheque."   -    Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii

Pilda zilei

Frumusețea și căldura unui cadou

Poștașul sună de două ori. Mai erau cinci zile până la Crăciun. Avea în mâinile sale un mare pachet învelit într-o frumoasă hârtie, legat cu panglici aurii. Intră, răspunse o voce din interior. Poștașul intră. Era o casă rău întreținută, căci se găsea într-o încăpere plină de umbre și praf. Așezat într-un fotoliu stătea un bătrân.
– Privește, ce pachet de Crăciun extraordinar, spuse bucuros poștașul.
– Mulțumesc. Așează-l jos, spuse bătrânul cu cea mai tristă voce auzită parcă vreodată. Poștașul rămase înțepenit cu pachetul în mână. Intuia foarte bine că acel cadou era plin de lucruri minunate și acel bătrân nu avea pe chip nici măcar o urmă de bucurie.        Atunci de ce era așa de trist?
– Dar domnule, nu ar trebui să faci din această zi o sărbătoare cu acest magnific cadou?
– Nu pot, nu pot chiar deloc, spuse bătrânul cu lacrimi în ochi. Și începu să povestească poștașului istoria fiicei sale, căsătorită în orașul vecin, și care devenise bogată. În fiecare an îi trimitea un pachet de Crăciun, cu un bilețel: de la fiica ta Luisa și de la soțul ei. Niciodată câteva urări personale, o vizită sau o invitație: vino să petreci Crăciunul împreună cu noi. Niciodată.
– Vino să vezi, adăugă bătrânul în timp ce se ridica obosit. Poștașul îl însoți până la o cămară. Bătrânul deschise ușa.
– Dar…, rămase surprins poștașul.
Cămara era plinp de cadouri de Crăciun. Erau toate celelalte daruri adunate din anii trecuți. Toate cu minunata lor hârtie desenată și cu panglicile strălucitoare.
– Dar nici măcar nu le-ați deschis, exclamă poștașul contrariat.
– Nu, răspunse trist bătrânul: nu este iubire înăuntru.