Sfinții zilei
† Soborul Maicii Domnului † Sfântul Cuvios Nicodim cel sfințit de la Tismana (în această zi va fi săvârșită și Slujba Duminicii după Nașterea Domnului, întru pomenirea Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, rudenia Domnului)
SOBORUL MAICII DOMNULUI
În ziua de astăzi, 26 decembrie, prăznuim sărbătoarea „Soborul Maicii Domnului”. Soborul este o adunare de oameni și, în împrejurarea Crăciunului, reprezintă două lucruri: întâi, este o chemare către credincioși, să ne adunăm astăzi, aici pe pământ, pentru a o cinsti pe Maica Domnului; pe de altă parte, cuvântul „sobor” ne aduce aminte de faptul că Maica Domnului se află întru mare slavă în mijlocul tuturor Sfinților și Îngerilor, în ceruri. Adunarea cerească se unește astăzi cu cea pământească pentru cinstirea Maicii Domnului.
După ce ieri am prăznuit Taina în care Dumnezeu se unește pe veci cu firea omenească prin Întruparea și Nașterea Sa din Fecioara Maria, este firesc ca astăzi, a doua zi de Crăciun, să o cinstim pe Maica Domnului.
Sfântul Vasile cel Mare zice: „Pentru că neamul omenesc n-a avut să ofere nimic mai curat, mai bun și mai frumos duhovnicește decât pe Maria, de aceea a fost ea umbrită de către Duhul Sfânt”.
În icoana praznicului Naşterii Domnului alături de Prunc se află Maica Sa, pe un pat de purpură, aşa cum se cuvine unei împărătese, ca una ce participă la taina minunată şi neobişnuită, în care „peştera este cer, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu”. Împreună cu îngerii, îți aducem preacinstire și închinare, Maica Domnului!
Pomenirea Sfântului și Dreptului Iosif, logodnicul
Sfântul Iosif era de neam împărătesc din casa lui David și a lui Solomon, nepot al lui Matat și strănepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov după fire, iar lui Ili după lege; pentru că Matat, moșul lui, născând pe Iosif, tatăl său, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David și a născut pe Ili; deci Ili a luat femeie și a murit fără fii. După dânsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maică, nu și dintr-un tată, a luat pe femeia lui, – de vreme ce legea poruncea așa: de va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pe femeia lui, ca să continuie sămânța fratelui său. Deci, după acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui său și a născut pe Sfântul Iosif logodnicul.
Astfel Iosif era, după cum s-a zis, fiu al amândorura, al lui Iacov după fire, iar al lui Ili după lege. Pentru care pricină Sfântul Evanghelist Luca, scriind neamul Domnului nostru Iisus Hristos, a pus pe Ili, tatăl lui Iosif, grăind despre Hristos așa: Care este, precum se pare, fiul lui Iosif, al lui Ili și al lui Matat. Pe Ili zice în loc de Iacov. Și este neunire la înțelegere despre acest Iosif, între apuseni și între cei din răsărit. Apusenii zic că a fost feciorelnic până la sfârșitul vieții sale, necunoscând nicidecum însoțire, iar răsăritenii zic că a avut o femeie și a avut fii. Nichifor, istoricul cel vechi, grec luând acestea de la Sfântul Ipolit, povestește că a luat femeie cu numele de Salomi. Însă să nu înțelegeți că este acea Salomi, care era în Betleem și care s-a numit moașă Domnului, ci alta. Aceea era rudenie cu Elisabeta și cu Născătoarea de Dumnezeu, iar aceasta era fata lui Agheu, fratele lui Zaharia, tatăl înainte-Mergătorului. Agheu și Zaharia au fost feciorii preotului Varahie. Sfântul Iosif, cu această Salomi, fiica lui Agheu, viețuind întru însoțire cinstită, a născut patru fii: pe Iacob, pe Simon, pe Iuda și pe Iosie și două fete: pe Estir și pe Tamar, sau, precum zic alții, pe Marta. Sinaxarul din Duminica sfintelor mironosițe adaugă și a treia fată, cu numele Salomi, care a fost dată după Zevedei. Gheorghe Chedrin, pomenind două fete ale lui Iosif, pe una dintr-însele, cu numele de Maria, zice că ar fi fost dată după Cleopa, fratele lui Iosif, după întoarcerea acestuia din Egipt. Însă Maria aceasta se pare că este Marta sau Tamar. Dar oricare și oricâte ar fi fost fetele, aceasta este adevărat că Sfântul Iosif a fost însurat și a născut fii și fete. Viețuind Sfântul Iosif toți anii vieții sale, o sută zece ani, s-a sfârșit în pace și s-a dus la părinții săi, care erau în iad, ducându-le veste de bucurie și de încredințare, că a venit Mesia cel dorit, Cel ce are să elibereze și să mântuiască neamul omenesc, Hristos Domnul, Căruia I se cuvine slavă, în veci. Amin!
Rugăciunea zilei
RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI BETLEEMIȚA
„Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea, îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate. Amin!”
Gândul zilei
„Întrucât L-a născut și L-a arătat lumii pe Hristos, Maica Domnului este icoana Bisericii lui Hristos, în care El este pururi prezent prin harul său!”- Sfântul Paisie Aghioritul
Știai că?
„În primele trei ceruri domneşte şi lucrează Dumnezeu Creatorul, Atotfăcătorul şi Atotţiitorul, Marele Anonim al lui Blaga, Marele Ceasornicar al lui Voltaire, Marele Arhitect al francmasonilor. De la cerul al patrulea în sus şi până la al şaptelea sălăşluieşte dreptul Judecător, cel care înfricoşează, Legiuitorul Vechiului Testament, Dumnezeul dreptăţii aspre. Începând din cerul al şaptelea se dezvăluie — celor ce le este dat — neaşteptate secrete finale. Numai că, spre deosebire de ce cred iniţiaţii guenonişti, teosofi, antroposofi, spiritualişti ori oamenii pozitivi cu idei largi, ori ateiştii de nuanţă agnostică, divinitatea din cerul al nouălea nu este o „forţă” sau o „energie”, cât mai impasibilă şi mai impersonală, un ascuns coordonator sau constructor, ci este Dumnezeu cel cu barbă albă, blând şi bun. Dumnezeul copilăriei celei mai îndepărtate şi al colindelor, al cozonacilor, colindeţelor şi turtelor, al celor mai frumoase seri de Crăciun, cel din Dickens şi din Bibliotheque.” – Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii
Pilda zilei
Frumuseţea şi căldura unui cadou
Poştaşul sună de două ori. Mai erau cinci zile până la Crăciun. Avea în mâinile sale un mare pachet învelit într-o frumoasă hârtie, legat cu panglici aurii. Intră, răspunse o voce din interior. Poştaşul intră. Era o casă rău întreţinută, căci se găsea într-o încăpere plină de umbre şi praf. Aşezat într-un fotoliu stătea un bătrân.
– Priveşte, ce pachet de Crăciun extraordinar, spuse bucuros poştaşul.
– Mulţumesc. Aşează-l jos, spuse bătrânul cu cea mai tristă voce auzită parcă vreodată. Poştaşul rămase înţepenit cu pachetul în mână. Intuia foarte bine că acel cadou era plin de lucruri minunate şi acel bătrân nu avea pe chip nici măcar o urmă de bucurie. Atunci de ce era aşa de trist?
– Dar domnule, nu ar trebui să faci din această zi o sărbătoare cu acest magnific cadou?
– Nu pot, nu pot chiar deloc, spuse bătrânul cu lacrimi în ochi. Şi începu să povestească poştaşului istoria fiicei sale, căsătorită în oraşul vecin, şi care devenise bogată. În fiecare an îi trimitea un pachet de Crăciun, cu un bileţel: de la fiica ta Luisa şi de la soţul ei. Niciodată câteva urări personale, o vizită sau o invitaţie: vino să petreci Crăciunul împreună cu noi. Niciodată.
– Vino să vezi, adăugă bătrânul în timp ce se ridica obosit. Poştaşul îl însoţi până la o cămară. Bătrânul deschise uşa.
– Dar…, rămase surprins poştaşul.
Cămara era plinp de cadouri de Crăciun. Erau toate celelalte daruri adunate din anii trecuţi. Toate cu minunata lor hârtie desenată şi cu panglicile strălucitoare.
– Dar nici măcar nu le-aţi deschis, exclamă poştaşul contrariat.
– Nu, răspunse trist bătrânul: nu este iubire înăuntru.
