Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

† Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului; Sfânta Mare Mucenică Anastasia.

Sfântul Petru Movilă s-a născut la Suceava, în 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, mai târziu domnitor în Muntenia și Moldova. De mic copil a învățat carte și a fost crescut în frica de Dumnezeu, sub povățuirea unchiului său Gheorghe, Mitropolitul Moldovei, care, împreună cu un alt unchi al său, Ieremia, domn al Moldovei, au ctitorit Mănăstirea Sucevița. De aceea îndrăgea de mic viața călugărească și avea o deosebită evlavie la Sfântul Ioan cel Nou, ale cărui cinstite moaște ocroteau Moldova. După uciderea tatălui său, în 1611, Petru a pribegit cu familia în Muntenia, apoi s-a așezat definitiv în Polonia. Aici el și-a continuat studiile la școala ortodoxă a „Frăției” din Liov, unde a învățat nu numai teologia, ci și multe limbi străine, dar în special limbile greacă și latină. După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, a fost nevoit să facă și studii militare. Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit mai degrabă un iscusit ostaș duhovnicesc în apărarea Ortodoxiei. Situația ortodocșilor din Ucraina din acea perioadă era una foarte grea, mai ales în timpul regelui Sigismund al 3-lea, care a interzis total Ortodoxia, confiscând multe biserici și chiar averile personale ale creștinilor ortodocși care refuzau unirea cu Roma. Sa retras la Rubejovka, nu departe de Kiev, unde a ctitorit o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.De aici mergea adeseori la Lavra Pecerska (adică ,,a Peșterilor”), rugându-se Sfinților Cuvioși ale căror moaște întregi se află acolo, ca să-l călăuzească în viață. Sfântul Petru Movilă a intrat în obștea Lavrei Pecerska, unde a fost călugărit, la doar câteva luni a fost ales egumen al mănăstirii, iar la 31 de ani a fost ridicat la treapta de arhimandrit. În cei cinci ani de stăreție a tipărit multe cărți și a pus temelia unui colegiu, care în 1633 va deveni Academia Duhovnicească de la Kiev. A fost ales apoi Mitropolit al Kievului, Galiției și a toată Rusia Mică. Ca mitropolit, vreme de 13 ani a tipărit  cărți bisericești cu conținut apologetic, dintre care cea mai cunoscută este „Mărturisirea Ortodoxă”, adoptată la Sinodul de la Iași în 1642, ca mărturisire de credință a întregii Biserici Răsăritene. Sfântul Ierarh Petru Movilă nu a uitat nici de poporul român, el trimițând tipografii la Târgoviște, Câmpulung, Govora și la Iași. S-a mutat la Domnul în ziua de 22 decembrie 1646, la Kiev.

Sfânta Muceniță Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Dioclețian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, și al unei creștine cu numele Fausta. A învățat credința creștină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu și binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinții au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinței lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste și sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiașe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla și le ungea rănile cu untdelemn și le dădea hrană potrivită, însoțită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soțul ei, că îi știa faptele. S-a întâmplat însă că soțul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărțit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua și-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulți la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulți ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor și-a luat cununa muceniciei.

Rugăciune zilei

Rugăciune către Sfântul Ierarh Petru Movilă Icos 1.

“Ales fiind de Dumnezeu din pântecele maicii tale spre a deveni păstor vrednic al Bisericii Ortodoxe, împodobit cu smerita cugetare și credință neclintită, prin ispitele vieții ai trecut neșovăielnic, căci ai avut ca țintă neschimbată odihna în sălașele cerești. De aceea, te rugăm primește de la noi cântarea aceasta: Bucură-te, făclie duhovnicească; Bucură-te, slujitor al Ortodoxiei; Bucură-te, purtător al harului Sfântului Duh; Bucură-te, strănepot al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare; Bucură-te, cel ce te-ai dăruit cu totul Bisericii; Bucură-te, întărire a credincioșilor; Bucură-te, alungare a înșelăciunii; Bucură-te, cel ce te-ai ostenit pentru Hristos; Bucură-te, lumină a sufletelor tulburate; Bucură-te, purtător al cuvintelor sfințite; Bucură-te, povățuitor al Bisericii; Bucură-te, păstor credincios; Bucură-te Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!”

Gândul zilei

„Nu te înfricoșa deloc, căci frica vine de la cel viclean, ca să ne dezarmeze și să ne ia robi. Ai nădejde în Cel care a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi!” (Evrei 13, 5) – Avva Efrem Filotheitul.

Știai că?

Mana, sau hrana cerească,  numită și  „pâine cerească“, „pâine îngerească“, se referă la hrana pe care Dumnezeu le-a dat-o zilnic evreilor în pustia Sinai, când, după dezrobirea din Egipt, se întorceau în Șara Făgăduinței, Canaan, patria dăruită de Dumnezeu prin strămoșul lor, patriarhul Avraam. Mana era un fel de fruct alb, cu gust de pâine și miere, pe care evreii o găseau în fiecare dimineață pe rouă și o adunau făcându-și provizii pentru o zi întreagă. În creștinism avem ca hrană spirituală,  Sfânta Euharistie care este „Trupul lui Hristos“, „pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu“; „Eu sunt pâinea vieții“, așa cum Însuși Iisus mărturisește despre Sine (Ioan 6, 48 și 51).

Pilda zilei

Legenda spune că un prunc, înainte de a se naște se întâlnește cu Dumnezeu:

"Dumnezeul meu, eu merg în lume și nu știu ce voi face acolo. Sunt atât de mic și de fragil..."

"Pentru tine am pregătit acolo un înger..."

"Doamne, dar nu știu limba oamenilor, cum o să mă înțeleg cu ei, cum o să mă adaptez?"

"Îngerul pe care ți l-am pregătit te va învăța limba lor..."

"Doamne, am auzit că în lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi?"

"Îngerul pe care ți l-am pregătit o să te apere de rele...fii fără grija..."

"Doamne și cum o să mă pot întoarce la tine?"

"Îngerul pe care ți l-am pregătit o să-ți spună cum te vei putea întoarce la mine."

S-a lăsat liniștea în ceruri...a sosit timpul ca bebelușul să plece în lume...dar a mai întrebat încet:

"Doamne...cum se numește îngerul pe care mi l-ai pregătit?"

"Numele nu e important...dar tu îi vei spune MAMA..."

https://youtu.be/Q-6LfsnREF0?t=1