Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului; Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei.

Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului 

În fiecare an, la 20 decembrie, Biserica Ortodoxă începe perioada de pre-serbare a Naşterii Domnului. Acest timp este rânduit de Biserică spre pregătirea spirituală a ortodocşilor pentru sărbătoarea Crăciunului. Este o perioadă liturgică de cinci zile care ne introduce în praznicul împărătesc al Naşterii Domnului, numită înainte-prăznuire, pre-serbare sau înainte-serbare. Acum, Biserica anticipează sărbătoarea Crăciunului, fapt ce se reflectă în viaţa liturgică prin slujbele din această perioadă de înainte-prăznuire. În toată perioada de îna­inte-prăznuire a Naşterii Domnului, în rânduiala tipiconală a ­Bisericii, pe lângă slujba sfinţilor pomeniţi în cele cinci zile de pre-serbare, se adaugă cântări, rugăciuni şi lecturi legate de sărbătoarea Crăciunului.  Începând cu ziua înainte-prăznuire, se aşează în biserică icoana ­Naşterii Domnului, care rămâne spre ­cinstire până la încheierea sărbătorii Crăciunului, la ­odovania praznicului din data de 31 decembrie.

Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie se numeşte „Teoforul”, adică „purtătorul de Dumnezeu”. El a fost copilul pe care Mântuitorul l-a luat în braţe când a spus: „Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”. Sfântul Ignatie a fost numit Episcop în Antiohia de Sfinţii Apostoli, după moartea lui Evod. În timpul persecuţiei lui Domiţian, Sf. Ignatie îi încuraja pe creștini cu sfaturi și rugăciuni. Mucenicul Ignatie a fost îndemnat să jertfească zeilor, dar a refuzat, fapt pentru care a fost trimis la Roma pentru a fi dat la fiare în circ. În drumul său până la Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulţimea credincioşilor să asculte episcopii şi preoţii lor şi să nu creadă învăţăturile eretice. În cele din urmă, Sfântul  Ignatie a fost ucis, după ce a fost aruncat în mijlocul animalelor sălbatice din circul roman. Sfântul fiind mâncat de fiare, lângă oasele lui, ce rămăseseră din voia lui Dumnezeu, s-a găsit inima întreagă, nemâncata de fiare. Aflându-o necredincioșii și aducându-și aminte de cuvintele Sfântului Ignatie, au despicat-o în două, vrând să vadă dacă este adevărat ceea ce zicea el. Și au aflat înăuntru pe amândouă părțile scris cu litere de aur: Iisus Hristos.

Rugăciune zilei

Tropar la Praznicul Înainte-prăznuirii Naşterii Domnului

 „Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte. Amin!”

Gândul zilei

„Rugăciunea este un medicament mântuitor, care înlătură păcatul și vindecă de greșeli.”– Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina

Știai că?

Catavasiile Nașterii Domnului se cântă în cadrul slujbei Utreniei începând cu data de 21 noiembrie, până pe 30 decembrie inclusiv. Acestea încep cu cântarea „Hristos se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri întâmpinați-L”, ne cheamă pe toți la întâlnirea sfântă și mântuitoare cu Hristos, Cel Care S-a făcut om din iubire nesfârșită față de noi și pentru mântuirea noastră. Pogorârea lui Hristos pe pământ, constituie începutul înălțării omului. Cuvintele cu care încep catavasiile, provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul. Ele au următorul înțeles: Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să ne lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească. Din acest motiv, prin postul Crăciunului suntem chemați să devenim temple, un loc al prezenței lui Hristos în noi.

Pilda zilei

„Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:

– Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?

– Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândi­rea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să pri­vim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.

Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie însă, că nu mintea şi nici pute­rea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

„Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire Ţie!”

Tradiții și obiceiuri de Ignat

*Ziua de  Ignat  este încărcată de obiceiuri şi de tradiţii la români, ea reprezentând, cu precădere în mediul rural, ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun. Este interzisă prestarea altor munci: spălatul, cusutul sau măturatul casei.

*Sfântul Ignat trăia pe vremea când Iisus propovăduia oamenilor despre Împărăția Cerurilor, iar Mântuitorul l-a purtat în brațe, Sfântul devenind astfel purtător al cuvântului lui Dumnezeu la popoarele păgâne.  Tradițiile populare de Sfântul Ignat spun că acesta este frate cu Moș Crăciun: astfel, se povestește că demult, Sfântul a bătut la ușa unui om și l-a anunțat că după el vine Moșu Crăciun și fiecare gospodar trebuie să taie un porc pentru copiii săi. Astfel, în această zi, fiecare trebuie să taie porcul și se spune că Sfântul Ignat li se arată porcilor, anunțându-le moartea și luându-le sufletele.

*În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea   în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă. În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului.

 *Locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.

*Tradițiile populare de Sfântul Ignat arată că această zi este numită și Crăciunul Țiganilor,căci în sate, aceștia erau cei care se ocupau cu tăierea porcilor și încă sunt.

*Se spune că în noaptea de Ignat, porcii visează dacă vor fi sau nu tăiaţi. Dacă visează un cuţit, e un semn că vor fi sacrificaţi. Carnea porcului este destinată în principal preparării produselor ce urmează a se consuma pe tot parcursul perioadei dintre Crăciun şi Bobotează .Femeia, de obicei, se ocupă de tranşarea cărnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuţitul asupra porcului sacrificat, zicând: „Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”.

* Se spune și că porcul care nu este tăiat în ziua de Ignat nu mai mănâncă și nu se mai îngrașă, căci el și-a visat moartea. Sângele animalului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.

*După sacrificarea porcului, în casă este adusă mai întâi căpăţâna porcului, cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.

*În anumite zone ale ţării există obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc şi să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceştia să crească rumeni şi sănătoşi.

*Părul de porc se păstrează şi cu el se afumă copiii atunci când se crede ca sunt deocheaţi. Cu el se afumă şi adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice.