Sfinții zilei  

†)Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail;  

Sfânta Muceniță Sofia (Înțelepciunea) și fiicele ei: Pistis (Credința), Elpis (Nădejdea) și Agapi  (Dragostea)

Sfântul Ierarh Dionisie s-a născut în ziua de 2 noiembrie 1868 în satul Bardar în apropiere de Chișinău. Părinții săi, Vasile și Andriana Erhan erau răzeși, oameni credincioși, având opt copii. A primit la botez numele de Dimitrie, iar la vârsta de 15 ani a intrat în obștea  Mănăstirii Suruceni. Acolo, prin smerenie și ascultare desăvârșită față de cele sfinte și dornic de cunoaștere, fiind înzestrat cu o voce duioasă, fratele Dimitrie s-a format duhovnicește prin virtuți alese. A parcurs toate etapele vieții monahale devenind în anul 1890 rasofor, în 1899 monah, primind numele de Dionisie , în 1900 ierodiacon și în 1904 ieromonah, iar în 1908 a fost ales stareț al mănăstirii Suruceni. A fost ridicat la treapta de arhimandrit în anul 1918 și apoi a fost ales Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titulatura „al Ismailului” fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași. Ulterior în 1934, a devenit Episcop al Cetății Albe și Ismailului, unde a păstorit șase ani. După cedarea Basarabiei, în urma pactului Ribentrop-Molotov, s-a refugiat în țară, fiind locțiitor al Episcopiei Argeșului în perioada 1940-1941. La 1 septembrie 1941 s-a pensionat și s-a reîntors în Basarabia, iar  la 17 septembrie 1943 și-a dat sufletul în mâinile Domnului la spitalul central din Chișinău. . A fost înmormântat într-o criptă de lângă biserica Mănăstirii Suruceni, de care era legat sufletește. Sfântul Ierarh Dionisie s-a remarcat prin viața sa duhovnicească, prin blândețe, dar și prin fermitate și demnitate în apărarea neamului și a credinței, prin cultura pe care a dobândit-o ca autodidact și prin aprecierea credincioșilor. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în octombrie 2018, a hotărât trecerea în rândul Sfinților a episcopului Dionisie al Cetății Albe – Ismail, înscriindu-l în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu zi de prăznuire la data de 17 septembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice.  Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeu nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

 Rugăciunea zilei

Rugăciune a Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail

„Sfinte și preaînțelepte Părinte Ierarhe Dionisie, cel ce ai câștigat îndrăznire către Dumnezeu, primește smerita noastră rugăciune și ne ajută, izbăvindu-ne din toate nevoile și necazurile. Roagă-te lui Hristos Domnul să ne învrednicească a primi darurile Sale: pacea și mântuirea, dragostea curată și puterea de a face binele; să ne apere de orice dezbinare, de reaua întâmplare, de război, de boli, de pagube și de moarte năprasnică. Pe cei ce sunt în călătorie să-i păzească de primejdii, pe bolnavi să-i vindece, pe orfani să-i ocrotească, pe bătrâni să-i întărească, pe tineri să-i înțelepțească și să le lumineze mintea pentru înțelegerea bunelor învățături, iar dascălilor să le dea răbdare, înțelepciune și pricepere; pe credincioși să-i ferească de ispite și de învățătorii mincinoși, întărindu-i în credință; monahilor să le sporească râvna și statornicia în împlinirea făgăduințelor, în smerenie și ascultare față de părinții duhovnicești; să reverse asupra preoților darul dreptei înțelegeri, slujire jertfelnică și neprihănită, iar pe ierarhi să-i dăruiască Bisericii Sale drept învățând cuvântul adevărului. Cel ce ai călăuzit pe credincioși prin pilda vieții tale sfinte și prin cuvântări duhovnicești, roagă-te bunului Dumnezeu să ne rânduiască păstori sufletești vrednici, dornici de a spori și întări dragostea între frați, să surpe meșteșugirile celor ce se ridică asupra Sfintei Biserici, iar nouă tuturor să ne dăruiască unire în dreapta credință, în iubirea de semeni și în faptele cele bune, ca, prin mijlocirea ta sporind în viața plăcută lui Dumnezeu, să înălțăm slavă, mulțumire și închinăciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Gândul zilei

„Cum vrei să fii auzit de Dumnezeu, când tu nici nu te auzi pe tine însușii?” – Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei

Știai că?

Heruvicul sau imnul heruvimic se cântă în cadrul Sfintei Liturghii, cu excepția acelora din joia Mare și Sâmbăta Mare. Este cântat  după citirea Evangheliei, atunci când  Cinstitele Daruri sunt aduse de la proscomidiar pe sfânta masă. Această cântare a îngerilor a fost introdusă în Sfânta Liturghie A Sfântului Ioan Gură de Aur  din ordinul împăratului bizantin Iustin al II-lea , în anul 574. A avut menirea de a înlocui psalmi, care în vechime se intonau  în timp ce se adunau darurile de la credincioși în vederea punerii înainte. Heruvicul folosit anterior era din Liturghia Sfântului Iosif, care era împrumutat și inclus în Liturghia Sfântului Vasile. Este cea mai bună imitare realizată de oameni a cântecului Puterilor Cerești.

„Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim,

Și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem,

Toată grija cea lumească să o lepădăm

Ca pe Împăratul tuturor, să primim,

Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești.”

Pilda zilei

„Scorpionul” din mine

Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga în mijlocul naturii, privea cristalinul apei, când remarcă un scorpion căzut în apă; şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioşat şi plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.
După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară, la fel de tare încât acesta suspină.
Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân: “Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te răneşte mereu?”
Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înţelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiţionat, în iubire şi compasiune !”
În viața noastră de zi cu zi întâlnim la fiecare pas câte un scorpion, dar nu întâlnim în noi pe bătrânul pustnic, care obsesiv de frumos iubește pe cel ce-i face rău. Uneori deznădăjduim când vedem că scorpionii din viața noastră ne arată nerecunoștință.
Întodeauna ne dorim să primim calde mulțumiri, să fim lăudați pentru faptele noastre si nicidecum înșelați în așteptări. Din păcate însă nu realizăm cât de scorpioni suntem noi înșine cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos, pe care-L pălmuim la fiecare pas pentru binele făcut, prin fapte rele, prin judecare și osândire, prin nelucrarea sinelui. Trăim în „zodia scorpionului” și înțepăm mâna întinsă a lui Dumnezeu și nici măcar nu ne întristăm pentru asta!

Doamne Dumnezeul meu, ajută-mă în lucrarea mea sinceră să scap de scorpionul din mine și să devin înțelept precum bătrânul din poveste !!!