Sfinții zilei
Sfinții Mucenici Petru, Dionisie și Paulin.
În timpul persecuției împotriva creștinilor a împăratului păgân Deciu (249-251), un tânăr cu numele Petru a fost prins în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. Petru a fost adus la dregătorul Optimus și silit să jertfească zeiței Afrodita. Dar acesta nu a vrut să se supună, ci a mărturisit că nu poate să se închine unei zeițe desfrânate, pentru că este creștin şi se închină numai lui Hristos Iisus, Dumnezeu. Auzind acestea, dregătorul la supus la chinuri după care primind cununa muceniciei prin tăierea capului.
Sfântul Dionisie, probabil din Mesopotamia, era un creștin închis din porunca aceluiaşi dregător păgân Optimus, pentru credința în Hristos alături de ostașii Pavel și Andrei și de o creștină, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina. Această Cristina a reușit să aducă la Hristos pe cei doi tineri care încercau să o necinstească. Din acestă cauză, și cei doi tineri, și Dionisie, Andrei și Pavel au fost uciși cu petre, iar Sfintei Cristina i s-a tăiat capul.
Sfântul Paulin, era din Atena, şi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei printre păgâni, alături de Sfinții Iraclie și Venedim. Pentru aceasta, au fost prinsi şi dus în faţa dregătorului Atenei, care după ce i-a supus la chinuri, a poruncit să li se taie capetele. Şi aşa, Paulin şi-a dat sufletul în mâinile Domnului de la care a primit cununa mucenicilor.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfinţilor Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin;
„Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
Gândul zilei
Poruncile fericirilor:
1. Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor.
2. Fericiți cei ce plâng, că aceia vor fi mângâiați.
3. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.
4. Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate, că aceia se vor sătura.
5. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
6. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția Cerurilor.
9. Fericiți veți fi când vă vor ocărâ și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine.
Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.
Știai că?
Când eşti părinte adevărat, eşti în stare să veghezi zile şi nopţi în şir la un căpătâi preaiubit, chinuit de febră; să aştepţi zile şi nopţi fără număr un chip plecat departe; să plângi zile şi nopţi fără număr o fiinţă neuitată, pe care nimic pe lume nu o mai poate înlocui.
Când eşti soţ adevărat, eşti în stare să-ţi dai picătură cu picătură sângele şi viaţa ta pentru a o salva pe a soţiei, eşti în stare să înduri orice, măcar pentru o nădejde.
Când eşti fiu adevărat, eşti în stare de o ascultare desăvârşită, de o recunoştinţă nemărginită şi de o iubire totdeauna îndatoritoare şi respectuoasă.
Când eşti frate adevărat, eşti în stare să ierţi şi să uiţi orice jignire, să depui orice osteneală, să arăţi orice bunătate, să biruieşti orice piedică, să te alipeşti de orice suflet, să asculţi orice cuvânt, să dai orice jertfă.
Când eşti păstor adevărat, eşti în stare să-ţi dai viaţa pentru oile tale (Ioan10, 11). Vei căuta uşile lor, păşunea lor, rănile lor, păcatele lor şi mântuirea lor. Şi nimic din ce ar putea face rău sau bine oilor tale nu ţi-ar fi indiferent.
Oricare ar fi relaţiile dintre oamenii care se iubesc, ei îşi caută unii altora numai binele. Deci înţelegem şi aşteptăm ca să facă unii pentru alţii lucruri neobişnuite altor stări, dar obişnuite dragostei, când aceasta este adevărată. – Extras din Preotul martir Constantin Sarbu, Lacrimă și Har, Editura Bonifaciu, 2011.
Pilda zilei
Când îl jigneşti pe prietenul tău, cine poate şterge această jignire: tu sau prietenul tău?
Este limpede că tu nu poţi, ci prietenul tău. Nu numai că tu singur nu poţi şterge jignirea adusă prietenului tău, dar nici toţi oamenii de pe pământ, nici întreaga natură, împreună cu toţi oamenii, nu pot face acest lucru – deoarece prietenul a primit jignirea de la tine şi a luat-o cu sine. Jignirea este, prin urmare, la el şi cu el. Şi numai el o poate slăbi şi şterge.
Fiecare păcat este, în cele din urmă, o jignire adusă lui Dumnezeu.
Toate jignirile, toate păcatele pământului, se grăbesc să ajungă la Dumnezeu, strigă la Dumnezeu. El pe toate le primeşte şi pe toate le ţine. Cine le poate smulge, oare, de acolo? Cine le poate şterge, în afară de El?
Când jigneşti un prieten, el a primit jignirea şi a dus-o cu sine. Pentru această jignire, tu poţi posti o sută de ani şi să te cureţi, să te căieşti şi să lucrezi toate virtuţile, nemaijignind pe nimeni – şi toate pot fi zadarnice. Dacă prietenul tău jignit nu va binevoi să slăbească şi să şteargă jignirea, tu singur nu poţi, în întreaga veşnicie, să te mântuieşti de acel păcat, deoarece nu mai stă în puterea ta, ci în a prietenului tău. Iar postul tău şi curăţirea, şi pocăinţa, şi virtuţile, şi lucrarea virtuţilor pot doar să-l îndemne pe prietenul tău să-ţi slăbească păcatul, să-l îndepărteze şi să-l şteargă. Tu, însă, nu ai putere asupra păcatului săvârşit. Într-aceasta stă nemărginita grozăvie a păcatului. Căci păcatul săvârşit este liber faţă de tine, pe când tu nu eşti liber faţă de el. – Sfântul Nicolae Velimirovici – Gânduri despre bine şi rău.
Sursa: Realitatea Spirituala
