Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei                                                                

Sfinții Mucenici Flor și  Lavru

Rugăciunea zilei

Troparul Sfinților Mucenici Flor și Lavru

„Pe preaîmpodobita și de Dumnezeu înțelepțita doime cea prealuminoasă, pe Fericitul Flor și pe Preacinstitul Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioșii, căci aceștia cu osârdie au propovăduit în chip văzut tuturor, pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceasta, pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă și se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.”

 Gândul zilei

„Dacă nu-l iubești pe cel de alături, dacă nu-l ajuți, nu ești capabil să-l iubești nici pe Dumnezeu.” – Arhimandrit Iustin Pârvu

Știai că?

Pavecernița este o slujbă de seară cu rugăciuni și psalmi care se citește după cină, înainte de retragere către odihnă. Pavecernița își are originea chiar înainte de secolul al- IV-lea și are două forme disticte: Pavecernița mică și Pavecernița mare. Cele două versiuni au lungimi destul de diferite. Pavecernița se încheie întotdeauna cu o cerere reciprocă de iertare și toți cei prezenți se închină la icoane și moaște din biserică și primesc binecuvântarea preotului. 

Pilda zilei

Căința păcătosului

La marginea unui râu, un țăran rău vroia cu orice chip să scape de câinele său, deși acesta era un animal bun și recunoscător. Luându-l în brațe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca și astfel va scăpa de el. Însă bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care s-a așezat cuminte la picioarele stăpânului său. Acesta, supărat că nu reușise, l-a împins înapoi în apă, dar câinele a ieșit iar. De-a dreptul furios, țăranul a ridicat din nou animalul în brațe, dar vrând să-l arunce cât mai departe, a alunecat pe malul noroios și s-a prăvălit cu tot cu câine în apă. Neștiind să înoate, a început să țipe și să se zbată. Când să se ducă cu totul la fund, a simțit cum cineva îl apucă de gulerul hainei și îl trage încet spre mal. Scos din apă mai mult mort decât viu, ud tot și speriat, omul a înțeles că i-a scăpat viața tocmai câinele pe care încercase să îl omoare. Rușinea i-a cuprins sufletul. I-a mulțumit lui Dumnezeu că au scăpat amândoi cu viață, după care și-a mângâiat cu recunoștință câinele atât de credincios și au plecat împreună spre sat. În sinea sa, omul a promis să nu mai dorească niciodată răul vreunui suflet.

“Faptele săvârșite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire și mai presus de fire. Firească este pacea, împotriva firii este dușmănia și mai presus de fire, sunt iertarea și binele dezinteresat” (Sfântul Atanasie cel Mare).