Sfinții zilei
Odovania praznicului Schimbării la Față a Domnului; Mutarea moaștelor Cuvios Maxim Mărturisitorul; Sfântul Cuvios Dorotei și Dositei din Gaza.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea Sfântului Maxim Mărturisitorul – în vreme de ispită
„Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, nu îndepărta de la noi mila Ta! Nu pomeni fărădelegile noastre cele vechi, ci degrabă îndură-te de noi, căci am ajuns cu sufletele pustii! Adu-Ţi aminte, Doamne, de pârga pe care, luând-o dintru noi pentru iubirea de oameni, Fiul Tău Cel Unul Născut o ţine pentru noi în ceruri, ca să ni se dăruiască nădejdea tare a mântuirii şi să nu devenim din deznădejde mai răi. Nu îndepărta de la noi ajutorul Tău, căci nu suntem în stare să vedem şi să învingem primejdiile viitoare, ci numai Tu eşti puternic să ne aperi de toţi vrăjmaşii. Mântuieşte-ne pe noi, Doamne, din greutăţile acestei lumi, ca în conştiinţă curată trecând marea vieţii şi înfăţişându-ne întregi şi fără pată înaintea scaunului Tău înfricoşător, să ne învrednicim de viaţa cea veşnică. Amin!”
Gândul zilei
„Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cererea cea de folos.” –Paraclisul Maicii Domnului
Știai că?
Odovania este o tradiție bisericească ce datează din cele mai vechi timpuri și este întotdeauna legată de o sărbătoare religioasă importantă. Provine din limba slavonă și înseamnă sfârșit sau încheiere. Este slujba prin care se încheie serbarea liturgică a acestui praznic împărătesc Schimbarea la Față Domnului nostru Isus Hristos. În Biserica Ortodoxă fiecare mare praznic împărătesc este precedat de o perioadă de pregătire, numită înainte-prăznuire și urmat de o altă perioadă numită după-prăznuire. În cazul praznicului Schimbării la Față a Domnului a fost de o zi, înainte-prăznuire și încă 8 zile după prăznuire. În toată perioada înainte și după a sărbători, pe lângă slujbă se adaugă cântări, rugăciuni, iar în ziua odovaniei, slujba este aproape la fel ca și în ziua Schimbării la Față.
Pilda zilei
Pentru un sac de bani
În timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat. Întrebând de ce sunt bolnavii de la capătul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.
– Bine – a mai întrebat colonelul – dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte?
– Desigur că era sănătoasă – i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.
– Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani.
Din celălalt capăt al salonului, călugăriţa l-a auzit şi, întorcându-se spre colonel, i-a răspuns liniştită şi cu zâmbetul pe buze:
– Nici eu n-aş face acest lucru pentru un sac cu bani. Îl fac însă pentru o răsplată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia dintre noi, după meritul nostru.
“Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi pe aproapele” (Avva Iacov)
