Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

Sfinții Apostoli și diaconi: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena; Sfântul Cuvios de la Xiropotamu.

Rugăciunea zilei

Rugăciunea către Sfânta Treime

„Din somn sculându-mă, mulțumescu-Ți Ție, Prea Sfânta Treime, că pentru multă bunătatea Ta și pentru îndelunga răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneșul și păcătosul, nici nu m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei;  și întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să laud și să slăvesc puterea Ta. Deci, acum, luminează-mi ochii gândului,  deschide-mi gura ca să învăț cuvintele Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimii și să laud Prea Sfânt numele Tău:  al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”                                

Gândul zilei

„Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu iartă!”- Părintele Arsenie Boca

Știai că?

Cele 9 porunci bisericești

Mareste iea.

1. Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare Duminică și sărbătoare.

2. Să ținem toate posturile de peste an.

3. Să cinstim fețele bisericești.

4. Să ne spovedim și să ne împărtășim în fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori, dacă în fiecare post nu putem, cel puțin odată pe an, în Postul Paștilor.

5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea țării.

6. Să ținem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul locului în vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.

7. Să nu citim cărți eretice sau ale sectarilor.

8. Să nu înstrăinam, nici să folosim, spre scopuri străine, lucrurile bisericești sau averea Bisericii.

9. Să nu facem nunți și ospețe, sau alte petreceri, în timpul posturilor.

Pilda zilei

 Poarta Raiului

Demult, a trăit un prinț tare-tare bogat, care era, însă, și foarte zgârcit. Nu ar fi dat niciodată nimic. Doar că, într-o noapte, a visat că murise și ajunsese la poarta raiului. Acolo, Sfântul Petru i-a spus:
– Vino cu mine să îți arăt unde vei sta de acum încolo. Și au mers ei ce-au mers prin grădinile acelea minunate, până când, la un moment dat, au ajuns lângă un palat mare și frumos.
– A, a strigat tânărul prinț, aici voi sta?
– Nu, în niciun caz.
– Dar, cine va sta aici?
– Aici va locui, după ce va muri, grădinarul tău.
– Cum se poate, el care nu are nimic, care e sărac lipit pământului, cum să merite el așa ceva?
– E, nu are grădinarul tău avere pe pământ, fiindcă tot ce câștigă împarte mereu cu cei mai sărmani decât el. Pe pământ nu strânge nimic, fiindcă daruiește, dar aici, uite câte a strâns! Tot ce vezi aici este rodul bunătății lui.
– Bine, și atunci eu unde o să stau? A mai întrebat nemulțumit prințul.
– Uite acolo, în cocioaba aceea!
– Cum, în șandramaua aia?! Păi acolo sunt doar niște scânduri prăpădite care stau gata-gata să cadă… cum să locuiesc în mizeria aia? E drept așa ceva?
– Sigur că este drept, i-a răspuns Sfântul Petru! Ia gândește-te, ce ai dăruit tu? Nimic! Ce ai fi vrut să apară aici!? Dacă ai fi fost bun și darnic cum este grădinarul tău, atunci ai fi avut și tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar așa… Tot ce vezi acolo este rodul zgârceniei tale… În clipa aceea, tânărul prinț s-a trezit speriat din visul său. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Nu a mai strâns bogății peste bogății, fiindcă la ce i-ar fi folosit mai târziu? Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani și, în acest fel, a strâns o avere mult mai de preț: recunoștința celor ajutați de el și binele făcut. Aceasta era averea pe care nimeni nu ar fi putut să i-o fure!
Înțelept ar fi ca și noi, toți, să procedăm ca prințul din poveste, pentru că adevărată este vorba care spune că: „Nu rămânem decât cu ceea ce dăruim”.

„Pe calea binelui mai repede obosești odihnindu-te, decât ostenindu-te”.