Sfinții zilei
† Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a născut în Nicomidia Bitinie, în anul 284 din părinți vârstnici, cu tatăl pe nume Eustorgios, senator cu credință păgână, care se închina zeilor și respecta legile iar mama sa cu numele Evula, era de religie creștină. Numele său inițial a fost Pantoleon care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Avea în suflet, de la strămoșii săi sfânta credință și slujirea pentru Hristos. De la celebrul medic de la acea vreme Eufrosin a învățat toate tainele medicinei. Un prieten de-al sfântului pe nume Ermolae, i-a împărtășit faptul că o altă parte a medicinei este vindecarea sufletului. Sfântul s-a botezat în urma tămăduirii prin rugăciune a unui copil mușcat de o viperă. De asemenea, prin ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să vindece un orb. Marele Mucenic a fost ucis din ordinul împăratului persecutor roman Maximilian Galeriu. Creștinii au luat trupul sfântului, îngropându-l cu cinste în afara cetății în anul 303. Pantelimon înseamnă „întru tot milostiv” a oferit milă și mângâiere tuturor celor care veneau la el. Este considerat ca fiind un mare taumaturg, prin ajutorul puterii venite de la Dumnezeu și a cunoștințelor medicale de la acea vreme.
Sfinte Mare Mucenice și Tămăduitore Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii!
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Pantelimon
„Dumnezeule Atotputernic, Cela ce cu mila Ta pe toate le zideşti spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (numele bolnavului) şi cu ajutorul celui ce cheama numele lui Hristos să-l ajute să vindece bolnavul, venit la el să-i aline suferinţa, vindecă-l de toată boala trupească şi slobozeşte-l de păcat, şi de ispitirile păcătoase, şi de orice necazuri. Sfinte Pantelimon, orice asuprire vrăjmăşească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului şi aşează-l în Sfânta Ta Biserica-sănătos cu trupul şi cu sufletul, ca să slăvească împreună cu toţi oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ţie îţi înălţăm slava împreună cu cel fără de început, Fiul lui Dumnezeu şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. Amin.
Gândul zilei
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinț!”
2 Matei 1:7
Știai că?
Filocalia sau „culegere cu scrierile Sfinților Părinți care ne descoperă cum omul se poate curăța, lumina și desăvârși” reprezintă o alcătuire a scrierilor pustnicilor, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV-XV. Traducerea din limba greacă înseamnă „iubire de virtute” sau „iubire de frumusețe divină” . Aceasta conține scrierile a 25 de Sfinți Părinți. Prima traducere în limba română a Filocaliei a fost la Dragomirna, datorită monahului Rafail, în anul 1769.
Pilda zilei
Vinovatul dovedit
Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşeală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:
– Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
– Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat.
– Cum îndrăzneşti să minţi? sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!
– Aşa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?
– Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?
Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.
Cel ce vrea să înşele, singur se înşeală. Chiar dacă nu vede niciun om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.
„Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
