Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!
Sfinții zilei
Sfânta Mare Muceniță Marina; Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei.
Duminica a 5-a după Rusalii (a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic); Ap. Romani 10, 1-10; al Sfinților Părinți: Tit 3, 8-15; Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1(Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei); a Sfinților Părinți: Ioan 17, 1-13(Rugăciunea lui Isus); glas 4; voscr. 5.
În Duminica a V-a după Rusalii, Evanghelia ne vorbește despre iad și chinurile păcătoșilor.
După cum ne spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci diavolului și îngerilor lui. Să luăm în considerare că până și diavolii se tem de muncile iadului. Nici un patriarh, proroc, apostol, sfânt sau dascăl din Sfânta Biserică Ortodoxă , nu a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos în Evanghelia Sa. În cadrul Sfintei Scripturi, ni se expun aspecte despre iad și chinurile veșnice ale lui de mai multe ori, ca și în Matei 22,13 „Iadul are întuneric veșnic!”.
Chiar și Sfinții și dumnezeieștii Părinți relatează în scrierile lor despre acest loc îngrozitor, printre care și Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Clement al Romei, Sfântul Iustin Martirul, Sfântul Chiril al Ierusalimului și mulți alții.
În Evanghelia de astăzi ni se oferă îndrumarea și rezolvarea acestor probleme, să ne pocăim cât mai curând, că nu știm ceasul plecări noastre din trup. Să ne mărturisim păcatele cu mare căință și cu lacrimi la duhovnici iscusiți pentru că după Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic. Numai prin pocăință adevărată și viață curată, prin spovedanie, rugăciune, ascultare și iubire în Hristos.
Rugăciunea zilei
„Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând nemărginirea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni şi deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere şi alungând deznădejdea.
Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care Îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi Te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului.
Doamne Iisuse Hristoase întăreşte-mă să fac voia Ta şi să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi a duhului. Şi-mi dăruieşte linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea nemăsurată şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud şi să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt şi al Celui fără de început al Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
(fragment adaptat dintr-o rugăciune din secolul al XV-lea)
Gândul zilei
„Nimeni nu e atât de bun și de milos ca Domnul; dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește” – Sfântul Marcu Ascetul
Știai că?
Apostații reprezintă oamenii necredincioși, care s-au lepădat de credință.
Pilda zilei
Cele două grăunțe
Într-o zi, un ţăran ieşi pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:
– Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului şi cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină şi căldură. Eu, frăţioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.
Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neaşteptate din văzduh şi a înghiţit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolţi peste puţin timp şi, din micul grăunte, ieşi din pământ un spic frumos şi trainic. De-abia acum, lumina şi căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt şi roada lui multă. Astfel, speranţa şi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viaţă, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul.
Greutăţile vieţii nu trebuie să ne sperie şi să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferinţa şi credința noastră şi ne va răsplăti negreşit, la momentul oportun. Cu speranţă şi rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieţii. Însă cei a căror inimă este plină de ei înşişi, în care nu mai este loc şi pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranţă şi încredere, aceia sfârşesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării întunericului – în ghearele vrăjmaşului din iad.
„Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har”.
