Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul; Sfântul Sfințit Mucenic Avramie

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul s-a născut în anul 360 în Alexandria Egiptului, din părinţi creştini, rude apropiate cu Arhiepiscopul Trofil al Alexandriei (383-412) şi cu Sfântul Chiril (412-444), urmaşul acestuia. Având o situaţie financiară bună, părinţii l-au trimis pe tânărul Isidor la şcolile de filozofie şi teologie din Antiohia, tocmai când păstorea acolo ca preot Sfântul Ioan Gură de Aur. Isidor i-a fost ucenic şi l-a avut ca pildă de trăire duhovnicească. Reîntors în Egipt, ar fi putut să aibă o slujbă deosebită, însă Isidor a renunţat la moştenirea primită de la părinţi şi a intrat în Mănăstirea Pilusiu din partea de răsărit a deltei Nilului, nu departe de oraşul cu acelaşi nume. De aceea şi Cuviosul Isidor este numit „pelusiotul”. Cuvântul grecesc „pilos” înseamnă mlaştină sau noroi şi cum mănăstirea era poziţionată în delta fluviului Nil, într-o regiune mlăştinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, adică mănăstirea din mlaştini. În această mănăstire şi-a petrecut Isidor tot restul vieţii, sporind în rugăciune şi credinţă faţă de Dumnezeu. Acolo s-a învrednicit de treapta preoţiei, ajungând şi stareţ. Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) îl cinstea în mod deosebit pe Cuviosul Isidor. Acesta îl sfătuieşte pe împărat să convoace Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes, în anul 431, pentru apărarea dreptei credinţe creştine împotriva ereziei nestoriene. De la Cuviosul Isidor au rămas 2090 de epistole pline de înţelepciune, sfaturi duhovniceşti şi ştiinţă teologică. Astfel, a povăţuit Cuviosul Isidor pe toţi până la adânci bătrâneţi când s-a mutat cu pace la Domnul în anul 436.

Sfântul Sfinţit Mucenic Avramie a trăit în secolul al IV-lea, fiind episcop în localitatea Arbela din Persia. A fost prins de mai marele preoţilor păgâni şi obligat să se închine soarelui. Refuzând acest lucru, Episcopul Avramie a fost supus supliciilor şi dus în localitatea Telman unde a primit moarte mucenicească prin sabie în anul 353.

Rugăciunea zilei

Rugăciune pentru suflet a Sfântului Cuvios Isidor

„Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să poarte grijă de suflet. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isidor, duhul tău. Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Suspinul inimii mele ascultându-l, Stăpâne, vindecă zdrobirea si nelinistea sufletului meu, Iisuse, cu rugăciunile cuviosului Tău, ca un Atotputernic.  Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Ridicându-te cu înţelepciune Dumnezeiască de la lucrarea faptei celei bune la curgerea cea curată de Dumnezeu, Sfinte Isidor, stând înaintea lui Dumnezeu de-a pururea, te-ai îmbogăţit în chip lămurit cu arătarea cea plină de desfătare. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin!”

Gândul zilei

 “De este în cineva gând smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gândul smerit, apoi şi faptele bune cele luminoase se întunecă şi cele mari se micşorează. Drept aceea, de voieşte cineva să-şi arate faptele sale bune, să nu le socotească mari, căci atunci mari se vor afla!” – Sfântul Isidor Pelusiotul

Știai că?

Icoanele melchite sunt icoane provenite din Orientul arabo-sirian; sunt icoane ortodoxe, primite în dar de domnii şi boierii români, din partea creştinilor ortodocşi din Orientul apropiat, drept recunoştinţă pentru daniile şi ajutoarele pe care Bisericile ortodoxe din aceste părţi le primeau din partea românilor. Caracteristica acestor icoane constă mai ales în bogăţia de imagini care le acoperă. De obicei ele reprezintă pe Iisus şi Maica Domnului, cu scene inspirate din viaţa lor. În dreapta icoanei e pictat (în medalion) Iisus, înconjurat de scenele patimilor Sale, în stânga (tot în medalion) e reprezentat chipul Maicii Domnului, de asemenea înconjurat cu scene pictate, reprezentând diferite momente, începând din copilărie şi până la moartea Sa. Sunt icoane de o deosebită frumuseţe şi mare artă. Aduse în ţară, ele au fost podoabe de mare preţ care au strălucit în bisericile şi mănăstirile ctitorite de domnii şi boierii români, datând mai ales de prin sec. XVII-XVIII. Icoanele melchite sunt cele mai orientale ale artei răsăritene şi foarte fidele prototipului artei bizantine şi postbizantine, cu înscrisuri arabe. Numele lor vine de la cuvântul Melchiţi (sirianul melek = rege), cum îi numeau monofiziţii din Orientul arab pe creştinii ortodocşi şi catolici de rit oriental.

Pilda zilei

Cum te scapi de vicii?

 Un tânăr luase hotărârea să se scape de vicii. Încercă, dar îi veni aşa de greu, încât părăsi gândul pocăinţei. Se plânse de aceasta unui bătrân, care, drept răspuns, îi istorisi următoarea întâmplare:

-Un om a trimis odată pe fiul său la câmp să cureţe un loc de mărăcini. Băiatul privi locul, privi mărăcinii şi se îngrozi. Pierzându-şi nădejdea că va putea izbuti, se culcă la umbră şi adormi. La fel făcu şi în zilele următoare. Tatăl veni să vadă lucrul copilului său. Locul era neînceput…. Dânsul nu grăi nimic de rău, ci cu blândeţe arătă fiului său o bucată de pământ, cam a zecea parte din loc:                                          

-Doresc, zise tatăl, ca pentru azi să cureţi numai această bucată de loc, mâine alta la fel şi în fiecare zi tot aşa, până termini. Copilul făcu aşa: împărţi locul în zece părţi şi în fiecare zi termină câte o bucată, iar după zece zile locul era tot curăţat, de îţi era mai mare dragul să-l priveşti. Dintr-un loc plin de mărăcini ajunse un loc de o frumuseţe rară. Bătrânul care istorisea, zise apoi către tânăr:

-Tot aşa trebuie să faci şi tu. Viciile care te stăpânesc, priveşte-le ca locul cel plin de mărăcini. Voieşti să te scapi de ele? Nu-ți pierde nădejdea. Leapădă-te pe rând de ele, îţi va fi mai uşor. În curând şi pe nesimţite, te vei scăpa de toate, ajungând cel mai bun om, aşa precum îţi este gândul. Tânărul înţelese învăţătura şi făcu după sfatul bătrânului. El ajunse respectat şi iubit de semenii săi pentru buna purtare de care da acum dovadă.                                                            

Aşadar, iubite cititor, dacă voieşti să te scapi de vicii, nu-ţi pierde nădejdea de izbăvire, încearcă sfatul bătrânului de mai de sus şi te vei izbăvi uşor.