Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

† Botezul Domnului ( Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare. Harți).

 Botezului Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează, este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. În primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite, 25 decembrie rămânând data de prăznuire a Naşterii Domnului şi 6 ianuarie, cea a Botezului Domnului.

 Sărbătorirea Botezului Domnului, se mai numește și „Praznicul Luminilor”, datorat „Deschiderii Cerurilor”,  iar descoperirea Sfintei Treimi la Botezul Domnului, prin auzirea glasului Tatălui, care Îl mărturiseşte pe Fiul, şi prin arătarea Duhului Sfânt ca porumbel. Mai este cunoscută și sub denumirea de „Epifania” sau „Teofania”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă „arătare”, „descoperire”, respectiv „descoperirea lui Dumnezeu”.

Pe când Sfântul Proroc Ioan îi boteza în râul Iordan pe fiii lui Israel care-şi mărturiseau păcatele, a venit la el Domnul Iisus Hristos, din Galileea. În acea vreme, Ioan spunea poporului: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Luca 3, 16). Deci, a venit Iisus să Se boteze, deşi nu Îi trebuia botezul, ca Unul care era curat şi fără de păcat, născut fiind de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. Şi L-a cunoscut Ioan cu duhul şi se smerea pe sine zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3, 13), deoarece Sfântul Proroc Ioan avea nevoie cu adevărat să fie botezat de Domnul Iisus Hristos, ca unul ce era în păcatul neascultării părinţilor Adam şi Eva, ce era asupra a tot neamul omenesc. Însă Hristos-Domnul a zis către Ioan: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Deci, S-a botezat Iisus în Iordan la vârsta bărbatului desăvârşit, adică la 30 de ani. Şi ieşind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El în chip de porumbel (nu în trup de porumbel – trebuie ştiut bine lucrul acesta – atrage atenţia Sfântul Ioan Gură de Aur), iar din cer, glasul Tatălui s-a auzit zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). A venit Mântuitorul Iisus la ape, ca să sfinţească firea apelor; a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez,  a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El

În cadrul slujbei de sfinţire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 şi XII, 3-6), apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) şi Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), în care se prezintă în rezumat Botezul Domnului. După ectenia mare se rosteşte rugăciunea de sfinţire a apei, compusă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, adresată Sfintei Treimi: (“Treime mai presus de fire…”). Preotul slujitor Îl invocă de trei ori pe Sfântul Duh pentru sfinţirea apei (“Tu Însuţi, dar, Iubitorului de oameni Împărate, vino şi acum prin pogorârea Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte apa aceasta”) şi binecuvântează de fiecare dată apa cu mâna, afundându-o cruciş în vasele cu apă. Apoi rosteşte o nouă formulă de invocare a Sfântului Duh (“Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt”), pe care preotul o rosteşte tot de trei ori, binecuvântând de fiecare dată apa, cu mâna cruciş.

Rugăciunea zilei

„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul în chip de porumbel a adeverit închinarea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție. Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție! Veniți în grabă astăzi, puteri îngerești, văzând pe Stăpânul Hristos, venit la repejunile Iordanului să curețe păcatul lui Adam, și cunoscând dumnezeiasca taină, cu frică proslăviți marea Sa coborâre, că Dumnezeu S-a făcut om și neștiind de păcat vine ca un Miel al lui Dumnezeu să ridice păcatele la toată lumea. Pentru aceasta, cei ce proslăviți dumnezeiasca arătare a lui Hristos, cântați Lui, ca și la Betleem, aceste laude: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, că din cer de la Tatăl ai venit în această lume; Slavă Ție, Dumnezeule Cel Preaînalt, Care Te-ai coborât chiar până la chipul de rob; Slavă Ție, Mântuitorul lumii, căci ca un om ai venit la Ioan să Te botezi; Slavă Ție, luminătorul făpturii, căci ca un nou Adam păcatele lui Adam cel căzut ai purtat; Slavă Ție, Lumina cea fără de început, Care la Iordan ai vrut să strălucească lumina cea mare a cunoștinței pentru toată lumea; Slavă Ție, Soarele Dreptății, Care ai dorit să dăruiești oamenilor în Arătarea Ta prealuminoasă dimineață a harului; Slavă Ție, Cel ce ai venit să scapi lumea de vechea înșelăciune;  Slavă Ție, Cel ce ne-ai arătat nouă marea taină a credinței; Slavă Ție, Cel ce ai săvârșit pentru noi minuni mari cu ape multe; Slavă Ție, Cel ce ai luminat cerurile și tot pământul cu lumina învățăturilor Tale;  Slavă Ție, Cel ce pe faraon cel gândit l-ai înecat în repejunile Iordanului; Slavă Ție, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viața veșnică; Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție! Amin!“

Gândul zilei

 „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. – Sfântul Ioan Gură de Aur.

Știai că?

Aghiasma Mare se ia pe nemâncate în fiecare dimineață, timp de opt zile până la Odovania Bobotezei (14 ianuarie). Înainte de a fi consumată, nu se consumă nimic și nu se bea apă. După Sfânta Liturghie, întâi se ia Aghiasma Mare, apoi se ia anafora. Rugăciunile preoților amintesc faptul că aghiasma aduce vindecare bolilor sufletești și trupești. La nevoie, se ia în vremuri de necazuri, de ispite, la nevoi și la suferințe. Este foarte important ca înainte de a fi luată să se primească dezlegare de la duhovnic. Se mai poate stropi cu ea casa, ogorul si animalele. Toată natura trebuie să participe la Taina Sfințirii prin Epifania Domnului. În casele credincioşilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate şi dintr-însa se gustă pe nemâncate, în zilele de post şi ajunare. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, “firea apei celei sfinte este ca să spele şi trupul şi sufletul, să-l sfinţească, să-l înnoiască şi să-l facă fiu al lui Dumnezeu”.

Pilda zilei

Taina Sfântului Botez 

Într-o zi, un sectant, om rătăcit de la dreapta credinţă, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
– Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aştepţi ca cei mici să crească şi de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezaţi. Doar aşa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteţi voi, ortodocşii, să-i botezaţi pe copii?
– Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, ştiu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
– Da, îi răspunse omul.
– De ce nu ai aşteptat să crească şi să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinaţi? – îl mai întrebă preotul pe om.
– Fiindcă nu voiam să se îmbolnăvească şi ştiam că e bine pentru ei.
– E, vezi, tot aşa şi noi ştim că Sfântul Botez este bun pentru copii şi nu avem de ce aştepta. Aşa cum vaccinezi un copil micuţ, ca să nu se îmbolnăvească trupul lui fragil, tot aşa îl şi botezi, pentru a nu se “îmbolnăvi” sufletul lui tânăr. Prin puterea Duhului Sfânt, prin harul Său, coborât astfel peste prunc, acesta e un om nou, pregătit pentru o viaţă nouă şi luminoasă: viaţa creştinească.
Sectantul plecă ochii ruşinat şi se îndepărtă, gândindu-se la cele spuse de preot. Deşi sunt unii care nu cunosc dreapta credinţă, sau ştiu prea puţine, preotul îi poate învăţa, îi poate călăuzi prin desişul acestei vieţi încărcate de greutăţi şi păcate, scoţându-i la limanul mântuirii. Omul trebuie să îşi asculte preotul, duhovnicul şi să se gândească la cele spuse de acesta.

“Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul, adică cu blândeţe, nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon” (Părintele Paisie Olaru)

Tradiții și obiceiuri de Bobotează

*Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri, la nivel național, este cel al aruncatului unei cruci de către preot în apa sfințită. Cu ocazia Bobotezei sunt sfințite toate apele, iar bărbatul ce reușește să ajungă primul la respectiva cruce va avea noroc pe tot parcursul anului.

*De asemenea, cei ce se vor stropi sau scufunda în apele sfințite vor fi feriți de rele și sănătoși. În schimb, nu e bine să speli rufe sau să te speli pe cap, spunându-se în folclor că aduce murdărie apelor.

*Credincioșii primesc sticle cu aghiasmă, iar aceasta este păstrată pentru leacuri, având proprietăți tămăduitoare, dar și protectoare pentru gospodăriile lor. Se spune că în momentul în care apele sunt sfințite, diavolii vor ieși din ascunzișuri și vor fugi.

*Se crede, conform spuselor populare că, la Bobotează, când preotul moaie crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmpuri până ce se termină sfințirea apelor. Nimeni nu-i vede, în afară de lupi, care se iau după ei și unde-i prind acolo îi sfâșie. Din această cauză, există și superstiția conform căreia nu ai voie să lași rufe pe sârmă deoarece, dracii, în fuga lor, se pot ascunde printre ele.

*Toate obiceiurile și tradițiile legate de Bobotează au ca și scop, pe de o parte, alungarea spiritelor rele care circulă libere de la Crăciun, iar pe de altă parte, urmăresc atragerea belșugului în anul ce va urma.